ICCJ. Decizia nr. 661/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 661/2004
Dosar nr. 5808/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 406 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul L.V., în baza art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) C. pen., la 15 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 4 septembrie 2003 la zi.
Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit corp delict.
S-a luat act că partea vătămată L.N. şi Serviciul de Ambulanţă Bacău nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, în noaptea de 3 septembrie 2003, în jurul orelor 23,00, la locuinţa inculpatului L.V. a venit fratele acestuia, victima L.D. care i-a solicitat să îi împrumute a doua zi atelajul hipo. Inculpatul a refuzat şi între cei doi aflaţi în stare de ebrietate, s-a iscat un conflict spontan. După ce s-au certat, victima L.D. a părăsit locuinţa inculpatului, ieşind în drumul public.
Imediat, inculpatul a luat un cuţit din locuinţa sa, având o lungime de 17 cm şi o lăţime de 4-5 cm, după care a urmărit victima, iar în momentul în care a ajuns-o, prin surprindere, i-a aplicat o lovitură cu obiectul vulnerant arătat, în zona toracelui, acţionând din faţa victimei. Lovitura a avut o direcţie antero-posterioară uşor oblică ascendentă de la stânga la dreapta.
Ca urmare a hemoragiei declanşate victima încetat din viaţă.
Potrivit raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se colapsului cardio-circulator prin hemoragie masivă survenită consecutiv unei plăgi înjunghiate toracice penetrante care a străbătut plămânul drept pe un traiect de 17 cm.
Instanţa de fond a reţinut că fapta s-a petrecut noaptea, în faţa porţii inculpatului, când nici o persoană nu era prezentă şi a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile agravantei de la art. 175 lit. i) C. pen.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 455 din 25 noiembrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desfiinţat în parte sentinţa numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
Rejudecând cauza, a schimbat încadrarea juridică din art. 174 şi art. 175 lit. c) în art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Totodată a fost respins apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi hotărâri.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar, privind critica din apelul procurorului, a considerat că în mod greşit nu a fost reţinută agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., incindentă în cauză, întrucât omorul s-a săvârşit în faţa curţii inculpatului pe drumul sătesc care, potrivit art. 152 lit. a) C. pen., este prin excelenţă accesibil publicului, chiar dacă nu era prezentă nici o persoană.
Au fost apreciate ca nefondate criticile din apelul parchetului, în sensul că în mod greşit nu s-au acordat despăgubiri Serviciului de Ambulanţă al judeţului Bacău şi din apelul inculpatului, în sensul greşitei individualizări a pedepsei prin nereţinerea scuzei provocării.
Astfel s-a reţinut că victima nu a mai fost transportată la spital fiind găsită decedată şi că Serviciul de Ambulanţă nu s-a constituit parte civilă în proces.
În legătură cu pedeapsa aplicată inculpatului, s-a constatat că nu există elemente care să justifice circumstanţa atenuantă a provocării şi coborârea pedepsei sub minimul legal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul L.V. care invocând dispoziţiile art. 3859 alib.1 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei aplicate, considerată prea severă.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea în noaptea de 3 septembrie 2003, a infracţiunii de omor calificat asupra unei rude apropiate şi în loc public, prevăzută de art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen.
Pedeapsa principală aplicată inculpatului de 15 ani închisoare a fost individualizată chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al infracţiunii, împrejurările săvârşirii ei şi persoana inculpatului care a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Se mai constată că această pedeapsă, este de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea, reeducarea şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate dispoziţiile legale arătate şi existând elemente care să justifice recunoaşterea circumstanţelor atenuante şi coborârea pedepsei principale sub minimul legal, critica formulată de recurent, în sensul greşitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
Întrucât motivul de casare invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată incidenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.V., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 4 septembrie 2003 la 4 februarie 2004 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 455 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 4 septembrie 2003 la 4 februarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 660/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 662/2004. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
