ICCJ. Decizia nr. 6545/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6545/2004
Dosar nr. 4954/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 86 din 9 august 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de Ţ.A. şi Ţ.T.D., aceştia în nume propriu, cât şi pentru minorii Ţ.E., Ţ.E.L., Ţ.I., Ţ.A.R., Ţ.R. şi M.F., împotriva rezoluţiei din 15 noiembrie 2002 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1626/P/2001 privind pe judecătorul I.C.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că la data de 8 iulie 2004, petenţii au formulat plângere, motivând că în mod greşit procurorul a dispus neânceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător I.C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pronunţată de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în legătură cu judecarea cauzei ce a format obiectul dosarului civil nr. 16581/1997 al Judecătoriei sectorului 2, cu încălcarea mai multor norme procedurale, şi, ca atare, hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică.
S-a detaliat, de către petenţi, că dosarul s-a judecat la primul termen fixat, deşi nu se îndeplinise legal procedura de citare a pârâtei, judecătorul I.C. considerând însă că procedura era îndeplinită, deşi la dosar nu a existat dovada.
Cum alt motiv al plângerii l-a constituit împrejurarea că o parte interesată din dosar, respectiv Consiliul Local al municipiului Bucureşti, neprimind hotărârea decât la 17 decembrie 1997, a pierdut dreptul de a ataca, cu apel, soluţia, ea nefiind citată în proces.
În continuare, petenţii, s-au plâns de hotărârea civilă, considerată nelegală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, soluţionând plângerea, a reţinut că judecătorul I.C. a pronunţat hotărârea civilă în raport de probele administrate, magistratul neexercitându-şi abuziv atribuţiile de serviciu şi, totodată, că faţă de grefierul de şedinţă T.E. şi de alte persoane ale căror atribuţii derivau din lucrările dosarelor nr. 1626/P/2001 şi nr. 1540/P/2001 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, se efectuează cercetări.
Împotriva hotărârii, petenţii au declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt.
Recursul declarat nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că obiectul dosarului civil nr. 16581/1997 al Judecătoriei sector 2 Bucureşti l-a constituit cererea de chemare în judecată introdusă de G.R.M., G.M.M. şi V.A.D., pârât fiind Consiliul Local al municipiului Bucureşti pentru obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate şi posesie, imobilul situat în Bucureşti, imobil compus din teren în suprafaţă de 1050 mp. şi construcţii amplasate pe acesta.
Acest imobil a fost rechiziţionat în baza prevederilor art. 12 din Legea nr. 439/1995. Alin. (2) al acestui text de lege, prevedea că proprietarul unui imobil rechiziţionat nu era despăgubit în bani el având dreptul de a primi o locuinţă cu titlu de cartiruire, echivalent unui contract de închiriere.
G.M., autorul reclamanţilor, a dobândit imobilul din cauză în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 24500 din 23 octombrie 1936, imobilul trecând la stat la 29 decembrie 1947 prin rechiziţie.
La termenul de judecată 27 noiembrie 1997, la apelul nominal s-a constatat prezenţa reclamanţilor G.M.M. şi V.A.D. prin mandatar V.M. şi a lui G.R.M., personal, lipsind pârâta Consiliul Local al municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 14526 din 27 noiembrie 1997, instanţa compusă din judecător I.C., grefier fiind T.E., s-a admis acţiunea reclamanţilor, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local al municipiului Bucureşti, pârâta fiind obligată să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul cerut.
În considerentele hotărârii, s-a reţinut că indicatul imobil a trecut în proprietatea statului fără titlu legal, Legea nr. 112/1995 exceptând de la vânzare imobilele rechiziţionate, tocmai pentru că statul nu le dobândise legal .
Hotărârea civilă a fost comunicată reclamanţilor la 16 decembrie 1997 şi pârâtei, la 17 decembrie 1997, ea rămânând definitivă prin neapelare.
La 8 ianuarie 1998, sentinţa a fost investită cu formulă executorie.
Rezoluţia procurorului a mai reţinut că Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a început urmărirea penală privind pe T.E., grefier, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi de art. 242 C. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a format dosarul nr. 1540/P/2001 privind pe L.F., C.A. şi disjungere faţă de C.E., C.E., E.M., G.R.M., G.M. şi V.A.D., persoane despre care petiţionarii s-au plâns penal pentru fapte în legătură cu cauza dosarului civil privind imobilul în discuţie.
Pentru considerentele expuse, în cauză hotărârea recurată fiind legală, recursurile declarate de petiţionari nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii Ţ.A., Ţ.E., Ţ.T.D., Ţ.E.L., Ţ.I., Ţ.A.R., Ţ.A.R. şi M.F. împotriva deciziei penale nr. 86 din 9 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurenţii Ţ.A., Ţ.T.D. şi M.F. la plata sumei de câte 200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6541/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6546/2004. Penal → |
|---|
