ICCJ. Decizia nr. 6539/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6539/2004
Dosar nr. 5067/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 633 din 12 mai 2003, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, a art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata D.ŞT. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.R. la 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat prevenţia inculpaţilor de la 24 august 2003 la zi, respectiv 12 mai 2004.
Potrivit art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul B.I. cantitatea de 1,13 gr. heroină rămasă în urma analizelor fizico-chimice, de la inculpata D.Şt. cantitatea de 0,53 gr. heroină rămasă în urma analizelor fizico-chimice şi de la inculpatul B.R. cantitatea de 0,547 gr. heroină rămasă în urma analizelor fizico-chimice.
Inculpaţii au fost obligaţi, fiecare, la plata sumei de câte 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 23 august 2003, martorul P.C. a cumpărat cu bani marcaţi de la inculpata D.Şt., prin fereastra imobilului situat în Str. Agricultorilor, trei doze de heroină, iar cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în imobil asupra inculpatei s-au găsit 16 punguţe cu heroină (0,74 gr.).
În timpul efectuării percheziţiei, inculpatul B.I. a venit în imobil împreună cu numitul A.V. şi la vederea organelor de poliţie a aruncat jos două punguţe cu heroină.
În urma cercetării cu ajutorul lămpii cu raze ultraviolete, atât pe mâinile şi pe hainele inculpatei D.Şt., cât şi pe mâinile şi pe îmbrăcămintea inculpatului B.I., s-au relevat urme de praf fluorescent (folosit la capcanarea bancnotelor).
Pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul B.I. a denunţat pe furnizorul său, inculpatul B.R. şi a folosit suma de 1.900.000 lei (capcanată) cumpărând de la acesta din urmă heroină.
La vederea lucrătorilor de poliţie, inculpatul B.R. a aruncat banii peste gard în curtea imobilului învecinat şi a fugit, însă după ce a fost prins, pe mâini şi pe haine au fost relevate cu ajutorul lămpii cu raze ultraviolete urme de praf fluorescent de pe bancnotele capcanate criminalistic.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpaţii D.Şt., B.I. şi B.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul inculpatului B.R. s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în sensul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, motivând că în cursul urmăririi penale a denunţat şi alte persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, iar la instanţa de fond, reprezentantul parchetului a fost de acord să beneficieze de textul de lege menţionat, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului.
În apelul inculpatei D.Şt. s-a solicitat în principal, aplicarea unei sancţiuni administrative, susţinând că nu este traficantă de droguri, ci doar consumatoare şi a vândut dozele de heroină numitului P.C. nu pentru a realiza vreun venit, ci pentru a-şi recupera banii pe care-i dăduse anterior acestuia, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
În apelul inculpatului B.I. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa, din infracţiunea de trafic de droguri, în infracţiunea de deţinere ilegală de droguri, motivând că cele două doze de heroină le deţinea pentru consum propriu şi nu pentru a fi valorificate şi în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special, având în vedere circumstanţele personale atenuante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 573/ A din 3 august 2004, a respins apelurile inculpaţilor, ca nefondate, reţinând că, în cauză, instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în concordanţă cu întregul material probator administrat şi a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise, astfel că în mod legal a dispus condamnarea acestora.
De asemenea, instanţa de control judiciar a reţinut că în mod temeinic şi legal, în cauză, nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.R., la dosar, neexistând probe privind identificarea şi tragerea la răspundere penală şi a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, denunţate de acest inculpat, iar la determinarea cuantumului pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se justifică reducerea cuantumului acestora sub minimul special.
În termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpaţii B.R. şi B.I. În recursul său, inculpatul B.R. a solicitat reindividualizarea pedepsei în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi să-i fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.
Inculpatul B.I. nu a motivat în scris recursul, iar la termenul de astăzi, 7 decembrie 2004, când au avut loc dezbaterile în recurs a declarat că înţelege să-şi retragă recursul promovat în cauză.
Examinând hotărârea atacată, în raport de cazurile de casare invocate, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul declarat de inculpatul B.R., fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, urmând a fi admis ca atare.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, „persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de art. 2 – art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege".
Or, la dosarul cauzei există adresa nr. 4255/P/2004 din 30 august 2004, precum şi rechizitoriul nr. 4423/P/2003 din 11 februarie 2004 emise de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (aflate la dosarul de recurs) din care rezultă că urmare denunţului formulat de inculpatul B.R. au fost identificaţi şi trimişi în judecată inculpaţii V.F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi, respectiv, de art. 4 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi T.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Aşa fiind, constatând că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se reţine în favoarea inculpatului B.R. cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, şi deci, solicitarea acestuia în acest sens fiind întemeiată, Curtea va dispune aplicarea în speţă şi a dispoziţiilor acestui text de lege şi dând o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante, constând în atitudinea cooperantă a acestuia pe parcursul procesului penal şi împrejurarea că are un copil minor în întreţinere, circumstanţe care au fost deja reţinute în favoarea inculpatului de către instanţa de fond, urmează ca prin admiterea recursului să se dispună reducerea pedepsei privative de libertate aplicată inculpatului de la 9 ani închisoare, la 4 ani închisoare, iar pedeapsa complementară va fi redusă de la 4 ani la 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Asupra cererii de retragere a recursului formulat de inculpatul B.I., se constată că potrivit art. 3854 alin. (1) C. proc. pen., recursul se declară în condiţiile prevăzute de art. 366 şi art. 367 din acelaşi cod, care se aplică în mod corespunzător, iar potrivit alin. (2), părţile pot renunţa la recurs conform dispoziţiilor art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.
Conform art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie ataşată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deţinere.
Având în vedere că dispoziţiile legale mai sus-citate, aplicabile şi în ce priveşte calea de atac a recursului, au fost îndeplinite, în sensul că inculpatul B.I., aflat în stare de arest, şi-a manifestat expres dorinţa de a-şi retrage recursul declarat, urmează a se lua act de această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.R., va casa Decizia atacată, precum şi hotărârea primei instanţe numai cu privire la omisiunea instanţelor de a reţine în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi cu privire la pedepsele aplicate acestui inculpat şi va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 24 august 2003, la 7 decembrie 2004.
Va luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.I.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat B.I. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu şi va dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 573/ A din 3 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 633 din 12 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la omisiunea instanţelor de a reţine în favoarea inculpatului B.R. a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi cu privire la pedepsele aplicate acestui inculpat.
Reduce pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului, de la 9 ani închisoare, la 4 ani închisoare şi pe cea complementară, de la 4 ani la 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 august 2003, la 7 decembrie 2004.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurentul inculpat B.I. la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6537/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6541/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
