ICCJ. Decizia nr. 6541/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6541/2004
Dosar nr. 6259/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 591/ PI din 21 iulie 2004, pronunţată în dosar nr. 3850/P/2004, Tribunalul Timiş, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul M.M.M. la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de:
- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a condamnat inculpatul:
- T.P.A. la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de:
- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
A interzis fiecărui inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În temeiul prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicată fiecărui inculpat, reţinerea de 24 de ore din 18 martie 2004 şi arestarea preventivă din 19 martie 2004 al zi.
În temeiul prevederilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a fiecărui inculpat.
În temeiul prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpatul T.P.A. suma de 1.400.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond a reţinut că la data de 25 februarie 2004 lucrătorii de poliţie din cadrul Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Timişoara Biroul Antidrog s-au sesizat din oficiu despre faptul că, M.M.M. deţine şi intenţionează să comercializeze Rezină de cannabis.
În urma transmiterii acestor date, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a emis Autorizaţiile din 1 martie 2004, 1 martie 2004 şi 1 martie 2004, pentru folosirea investigatorului acoperit şi a colaboratorului acestuia precum şi pentru procurarea de droguri.
În baza acestor autorizaţii, în data de 1 martie 2004, colaboratorul P.C. a luat legătura cu inculpatul M.M.M. de la care a cumpărat cantitatea de 0,6 g cu tot cu ambalaj rezină de cannabis, pentru care a plătit suma de 400.000 lei (a se vedea în acest sens declaraţia colaboratorului de la dosar şi procesul verbal de cântărire şi de efectuare a testului antidrog dosar urmărire penală). Inculpatul M.M.M., la rândul său, a cumpărat rezina de cannabis de la T.P.A. căruia i-a dat cei 400.000 lei.
Proba a fost înaintată laboratorului de analize fizico-chimice iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 martie 2004 a concluzionat că este vorba de 9,34 g rezină de cannabis. În probă s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Rezina de cannabis face parte din tabelul III, anexă la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Proba litigiu a fost consumată în procesul analizelor de laborator (a se vedea în acest sens raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de la dosar şi procesul-verbal de la dosar urmărire penală).
În continuarea activităţii sale infracţionale, în data de 18 martie 2004 după ce în prealabil inculpatul M.M.M. a avut o discuţie telefonică cu colaboratorul P.C., s-a înţeles cu acesta din urmă să-i comercializeze cantitatea de 4 g rezină de cannabis pentru care urma să primească suma de 1.800.000 lei întrucât preţul unui gram a fost stabilit de inculpat la suma de 450.000 lei.
Având în vedere această înţelegere, întreaga activitate a inculpatului fiind supravegheată de investigatorul acoperit A.S., care a asigurat în permanenţă legătura între M.M.M., colaborator şi echipa de flagrant condusă de procuror, la data de 18 martie 2004 P.C., care a avut asupra sa suma de 2.000.000 lei s-a întâlnit cu M.M.M. pe strada Liviu Rebreanu, mai precis la imobilul în care locuia colaboratorul.
P.C. i-a dat inculpatului suma de 2.000.000 lei după care M.M.M. s-a întâlnit cu inculpatul T.P.A. de la care a luat rezină de cannabis pentru care i-a plătit suma de 1.200.000 lei, restul de 800.000 lei păstrându-i pentru sine. T.P.A. i-a dat inculpatului M.M.M., rezina de cannabis, într-o folie, pe str. Naturii.
Inculpatul T.P.A. a declarat că, din suma totală de 1.200.000 lei, 1.000.000 lei i-a dat-o imediat după ce a primit-o unei persoane cu numele C., împrumut, însă nu cunoaşte unde locuieşte acesta şi nici identitatea sa reală astfel încât nu a putut conduce organele de anchetă la el, în vederea recuperării banilor.
Cu drogurile asupra sa, inculpatul M.M.M. a revenit la imobilul colaboratorului, a sunat la interfon şi a pătruns în scara blocului unde a avut loc comercializarea, de îndată intervenind procurorul şi organele de poliţie care au găsit un pacheţel din staniol ce conţinea 2 bucăţele de substanţă solidă de culoare brună ce au fost ridicate. În urma efectuării testului antidrog a rezultat că este rezină de cannabis, iar cântărirea a indicat o greutate de 1,5 g cu tot cu ambalaj (a se vedea în acest sens procesul-verbal de la dosar urmărire penală privind suma de 2.000.000 lei, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi procesul-verbal de cântărire şi efectuare a testului antidrog).
Asupra inculpatului M.M.M. a fost găsită suma de 800.000 lei, bancnote înseriate anterior şi folosite pentru cumpărarea de droguri de către colaboratorul P.C., iar asupra inculpatului T.P.A. a fost găsită doar suma de 200.000 lei, bancnote înseriate anterior.
Probele din data de 18 martie 2004 au fost înaintate Laboratorului de analize fizico-chimice, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 martie 2004, concluzionând că sunt constituite din 0,74 g rezină de cannabis şi 0,44 g rezină de cannabis.
În probele litigiu s-a pus în evidenţă Tetrahidrocanabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Rezina de cannabis face parte din tabelul III, anexă la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Probele litigiu au fost consumate în procesul analizelor de laborator (a se vedea în acest sens raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi procesul-verbal de la dosar urmărire penală).
Împotriva sentinţei penale au declarat apel cei doi inculpaţi, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului mare al pedepsei şi au solicitat coborârea sub minimul special.
Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi reţinând că din probele administrate în cauză a rezultat că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate situate la minimum special, spre care s-a orientat prima instanţă au fost just individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpaţi, criticată pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de ambii recurenţi, dar şi pentru nelegalitate, de către inculpatul M.M.M., sub aspectul încadrării juridice a faptei.
Susţine recurentul M.M.M. că se face vinovat de comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi nu de infracţiunea de trafic de droguri de risc pentru care în mod greşit a fost condamnat, astfel că solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor, în principal, iar într-o cerere subsidiară solicită reducerea sub minim a pedepsei aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Recursurile sunt nefondate.
În concordanţă cu probele administrate instanţele au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunile săvârşite de aceştia.
La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), acordându-se semnificaţia cuvenită pericolului social concret al faptelor comise, împrejurărilor în care s-au consumat infracţiunile, dar şi datelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, astfel că orientarea instanţelor spre pedepse situate la minimul special prevăzut de textul incriminator a fost corectă.
Ca urmare, o redozare a pedepselor nu se impune, mai ales că o reducere a cuantumului acestora nici nu ar fi posibilă decât în cazul reţinerii în favoarea recurenţilor a unor circumstanţe atenuante care însă în cauză nu-şi justifică aplicarea.
Cât priveşte cererea recurentului inculpat M.M.M. de a se dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 Înalta Curte constată, că aceasta nu poate fi primită.
Susţinerea inculpatului în sensul că se face vinovat de infracţiunea de consum de droguri şi nu de cea de trafic de droguri de risc pentru care a fost judecat şi condamnat este infirmată de probele administrate în cauză.
Declaraţiile martorilor, ale colaboratorului P.C., procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul verbal de cântărire şi efectuarea testului antidrog, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică coroborate şi cu declaraţiile inculpaţilor dovedesc fără putinţă de tăgadă că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de risc.
Dealtfel inculpatul M.M.M. a recunoscut săvârşirea acestor infracţiuni, recunoaşterea sa coroborându-se cu celelalte probe la care s-a făcut referire dar şi cu notele privind discuţiile telefonice purtate de inculpat privind înţelegerile de comercializare a drogurilor, precum şi cu declaraţiile celuilalt coinculpat.
Pentru considerentele arătate Înalta Curte constată, că hotărârile pronunţate în cauză sunt corecte, astfel că o reformare a acestora nu se impune, iar recursurile declarate sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M.M. şi T.P.A. împotriva deciziei penale nr. 364/ A din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 martie 2004, la 7 decembrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat M.M.M. la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat T.P.A., la plata cu acelaşi titlu, a sumei de 1.600.000 lei, din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6539/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6545/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
