ICCJ. Decizia nr. 6546/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6546/2004
Dosar nr. 5953/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95 din 6 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins plângerea formulată de petentul P.R. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale dată în dosarul nr. 1364/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondată.
S-a reţinut, în fapt, că prin cererea formulată la 3 august 2004 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, sub nr. 2781/2004, petentul P.R. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 1364/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând începerea urmăririi penale împotriva intimatei D.E.
În dovedirea cererii au fost ataşate la dosarul cauzei dosarul nr. 1364/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi rezoluţia din 5 iulie 2004 emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 2291/II-2/2004 prin care s-a soluţionat plângerea formulată de numitul P.R. împotriva soluţiei dispusă în dosarul nr. 1364/P/2004 reţinându-se că prin rezoluţia din 17 mai 2004 s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public D.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a dispune astfel, s-a avut în vedere că prin plângerea depusă la 24 februarie 2004, petiţionarul a solicitat efectuarea cercetărilor penale cu privire la notarul public D.E. care a autentificat contractul de vânzare – cumpărare nr. 1530 din 11 iulie 1997 deşi, aşa cum rezultă din expertiza grafică efectuată în dosarul nr. 1185/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, semnătura la rubrica „vânzător" nu a fost executată de tatăl său P.C.
S-a reţinut, de asemenea, că prin contractul de vânzare autentificat de notarul public prin încheierea nr. 1530 11 iulie 1997, P.C. a vândut numitei A.N.M. un apartament situat în municipiul Giurgiu.
Vânzătorul a decedat la 7 iulie 1998 şi ulterior moştenitorii P.R., P.G. şi P.N. au formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, înregistrată sub nr. 1185/P/2000 prin care au solicitat efectuarea de cercetări cu privire la numiţii P.T. şi A.N.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi art. 291 C. pen.
În cauză s-au efectuat două expertize grafice pentru a se stabili cine a executat semnătura la rubrica „vânzător" din contractul autentificat sub nr. 1530/1997.
În primul raport (nr. 165184 din 20 iulie 2000) s-a concluzionat că „semnătura nu a fost executată de numitul P.C., iar în cel de-al doilea s-a consemnat că „semnătura nu prezintă elemente generale şi individuale de asemănare cu semnăturile numiţilor P.C., P.T. şi A.N.M.".
În consecinţă, prin rezoluţia din 28 mai 2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.T. şi A.N.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 şi art. 291 C. pen. şi trimiterea cauzei la I.P.J. Giurgiu pentru a se efectua cercetări în vederea identificării autorului semnăturii la poziţia „vânzător" din contractul de vânzare – cumpărare nr. 1530/1997.
În ce priveşte plângerea penală formulată de petent împotriva notarului public D.E. s-a reţinut că prin rezoluţia din 17 mai 2004 dată în dosarul nr. 1364/P/2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Ulterior, petentul s-a adresat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care prin rezoluţia din 5 iulie 2004, a respins ca neîntemeiată plângerea, constatând că în mod corect s-a reţinut de procuror că în ceea ce priveşte eventuala comitere de către intimata D.E. a infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), s-a împlinit, la data de 10 iulie 2002, anterior depunerii plângerii, termenul de prescripţie a răspunderii penale, prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., cursul acestuia nefiind întrerupt sau suspendat.
Prima instanţă a apreciat ca fiind corectă rezoluţia de neînceperea urmăririi penale dată de procuror, a cărei infirmare o solicită petentul, întrucât împlinirea termenului de prescripţie înlătură o eventuală răspundere penală a intimatei pentru săvârşirea infracţiunilor imputate.
Împotriva sentinţei penale a primei instanţe a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând susţinerile invocate în plângere, solicitând casarea hotărârii şi pe fond admiterea plângerii, infirmarea rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale faţă de intimata D.E. şi cercetarea penală a acesteia.
Recursul nu este fondat.
Verificând actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte apreciază că sentinţa penală a primei instanţe prin care plângerea petentului a fost respinsă ca neîntemeiată este corectă.
Într-adevăr, examinând actele depuse la dosar se constată, că în raport de data autentificării contractului de vânzare – cumpărare, respectiv 11 iulie 1997, care este şi data la care petentul susţine că s-au comis de către intimata D.E. infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru o eventuală comitere a acestor infracţiuni s-a împlinit la 11 iulie 2002, anterior datei la care petentul a formulat plângerea penală faţă de intimată, astfel că antrenarea răspunderii penale nu mai este posibilă.
Aşa fiind, rezoluţia de neînceperea urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este corectă ca dealtfel şi sentinţa penală a primei instanţe care a menţinut actul procurorului, astfel că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.R. împotriva sentinţei penale nr. 95 din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6545/2004. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6547/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
