ICCJ. Decizia nr. 662/2004. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 662/2004
Dosar nr. 5677/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1895 din 14 august 2002, Judecătoria sector 5 Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul G.C. în baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de 444 zile din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 1175 din 21 iulie 1999 a Judecătoriei sector 1, pe care l-a contopit cu pedeapsa din prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în total având de executat 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-a dispus şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost dedusă din pedeapsă durata detenţiei preventive de la 22 iunie 2002 la zi şi menţinută arestarea preventivă.
Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că la data de 17 iunie 2002, inculpatul G.C., prin constrângere, folosindu-se de un cuţit, a întreţinut raport sexual cu partea vătămată N.A.M.
Apelul inculpatului împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 1796 din 1 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti.
Recursul inculpatului împotriva deciziei penale sus-menţionate, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 2523 din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
Impotriva acestei decizii penale inculpatul a declarat recurs la data de 5 decembrie 2003, reiterând cererea din precedentele căi de atac, de reducere a pedepsei.
Verificând hotărârea atacată în raport cu dispoziţiile legale care reglementează felul căilor de atac, se constată că recursul este inadmisibil.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile procesual-penale privind judecata, cuprinse în Titlul II al Codului de procedură penală, căile ordinare de atac sunt apelul şi recursul.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., care prevăd limitativ şi expres hotărârile supuse recursului, nu menţionează printre acestea, şi deciziile pronunţate, ca instanţe de recurs, de către curţile de apel.
De urmare, recursul inculpatului, declarat împotriva deciziei penale nr. 2523 din 20 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de recurs, este inadmisibil.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care va fi inclusă şi suma reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, care va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 2523 din 20 decembrie 2003 a Curţii de apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 661/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 664/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
