ICCJ. Decizia nr. 664/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 664/2004
Dosar nr. 5506/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 148 din 25 septembrie 2003 a Tribunalului Neamţ a fost condamnat inculpatul P.V. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 795 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 24 din 17 ianuarie 2000 a Tribunalului Arad, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 11 iunie 2003 ora 7,00, până la pronunţare şi s-a prelungit durata arestării preventive până la 4 noiembrie 2003, ora 15,00.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, în după amiaza zilei de 10 iunie 2003 partea vătămată Şt.A.M. a jucat remy, pe terasa Barului S. din Piatra Neamţ, împreună cu prietenii lui C.G., C.N. şi P.B.
La un moment dat, de masa lor s-a apropiat inculpatul, întrebându-i dacă nu vor să joace remy contra unor mize pe bani. La refuzul lor inculpatul a plecat.
În jurul orei 20,30, în timp ce partea vătămată se deplasa spre locuinţa sa a fost acostată de o persoană de sex masculin care prin ameninţare şi violenţă i-a sustras de la mână două brăţări de argint.
Partea vătămată în aceiaşi zi a povestit prietenilor lui cele petrecute, a sesizat poliţia şi a recunoscut pe autorul tâlhăriei după fotografiile prezentate, precum şi când a fost reţinut.
S-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
Prin Decizia penală nr. 444 din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat, apelul inculpatului reţinând că vinovăţia inculpatului a fost deplin dovedită, că probele administrate conduc la concluzia că el este autorul tâlhăriei şi că pedeapsa aplicată este concordantă cu pericolul social al faptei săvârşite şi persoana inculpatului care a avut o conduită nesinceră, fiind şi recidivist.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.V. care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a susţinut în principal, că nu este vinovat de săvârşirea tâlhăriei şi că hotărârea de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt şi în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul infracţiunii dedusă judecăţii.
Astfel, partea vătămată în declaraţia sa arată că „a fost atacată de un bărbat înalt de cca. 1,80 m cu un tatuaj pe gât şi picior".
Martorul C.L.G., de asemenea, declară „La un moment dat la masa lor a venit un tânăr cu o înălţime de circa 1,80 m şi în partea dreaptă a gâtului avea un tatuaj şi pe piciorul drept alt tatuaj".
Martorii P.B. şi C.N. declară că îl recunosc pe inculpat ca fiind cetăţeanul care a venit la masa lor cu propunerea de a juca remy pe bani şi despre care partea vătămată când s-au reîntâlnit în aceiaşi seară i-a spus că a fost atacat de acesta şi că i-a luat cele două brăţări de argint".
Susţinerea formulată de inculpat, în sensul că în ziua respectivă nu a părăsit locuinţa a fost în mod justificat înlăturată, dat fiind declaraţiile contradictorii ale martorilor propuşi în apărare, P.N. şi R.E., care primul a susţinut că a fost împreună cu inculpatul şi concubina acestuia după ora 17,00, iar cea de-a doua martoră a precizat că a stat împreună cu inculpatul şi soţia sa de dimineaţă până seara nemaifiind în această perioadă nici o persoană.
Aşa fiind, soluţia de condamnare confirmată de instanţa de control judiciar este concordantă cu probele de vinovăţie administrate şi nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.
Referitor la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost individualizată conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere pericolul social al faptei şi persoana inculpatului, recidivist.
Această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenţia săvârşirii de noi infracţiuni şi integrarea în comunitate a inculpatului se apreciază că nu există nici un motiv care să justifice reducerea pedepsei aplicate.
Întrucât ambele critici din recurs sunt neîntemeiate, iar din examinarea dosarului nu se constată existenţa vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 11 iunie 2003 la 4 februarie 2004 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 444 din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 11 iunie 2003 la 4 februarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 662/2004. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 674/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
