ICCJ. Decizia nr. 677/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 677/2004
Dosar nr. 4965/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 5/ F din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Piteşti, a condamnat pe inculpatul N.T.A. la: 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. şi 5 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.; stabilindu-se conform art. 33 şi art. 34 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. şi s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Conform art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul a fost obligat, ca pe durata termenului de încercare să se prezinte lunar, în ultima zi de vineri, la Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Argeş şi să se conformeze prevederilor de la pct. b) şi d) din acelaşi text de lege.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (2) C. pen.
Totodată s-a dispus anularea actelor false ce au format dosarul de daune despăgubite din asigurarea civilă auto nr. O/218 din 26 iunie 1999.
Pe latură civilă s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părţii civile A. SA Rm. Vâlcea prin restituirea sumei.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul N.T.A. era ofiţer de poliţie cu gradul de locotenent la Poliţia Râmnicu Vâlcea, Biroul Poliţiei Rutiere.
În această calitate, în ziua de 25 iunie 1999 a întocmit în fals procesul-verbal seria A nr. 784163 în care a consemnat că numitul M.M., a condus furgonul, proprietatea SC M. SRL Vâlcea, pe DN 7 Goranu şi nu a respectat distanţa corespunzătoare faţă de autoturismul Dacia condus de N.L.C., pe care l-a tamponat.
Inculpatul a depus procesul-verbal încheiat în condiţiile arătate la sediul A., sucursala Rm. Vâlcea, împreună cu declaraţiile şoferilor M.M. şi N.L.C., pe care le-a completat de asemenea, în fals, întocmind după aceasta cererea de despăgubiri în numele lui A.E., la care a ataşat şi autorizaţia de reparaţii auto.
Societatea de asigurare, pe baza actelor depuse de inculpat a întocmit dosarul de daune nr. 0/218 din 26 iunie 1999, asiguratului SC M. SRL şi păgubit A.E., pentru autoturismul Dacia, iar despăgubirile în sumă de 6.000.000 lei au fost ridicate de inculpat, care a pretextat că cel păgubit este ruda sa şi nu se află în localitate.
Ulterior s-a constatat că despăgubirea a fost acordată pe baza actelor false, cercetarea fiind efectuată de Parchetul Militar Bucureşti, iar ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 360/2000 a fost continuată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza raportului de constatare tehnico-ştiinţifică a scrisului, a declaraţiilor martorilor N.L., I.G., M.M., I.C. şi A.E., probe coroborate cu declaraţia inculpatului de recunoaştere a faptelor săvârşite.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat recurs, motivul constituindu-l netemeinicia individualizării pedepsei aplicate în raport de persoana sa, circumstanţele sale personale nefiind valorificate în procesul aplicării pedepsei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând cauzei aceste dispoziţii legale, se reţine că în procesul individualizării pedepsei, instanţa a acordat semnificaţie juridică tuturor criteriilor generale, în cadrul acestora reliefându-se gradul concret de pericol social, dar şi împrejurările săvârşirii faptelor, cât şi persoana inculpatului, caracterizată ca sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal şi fără antecedente penale.
Pedeapsa astfel individualizată de 3 ani închisoare şi conform art. 861 C. pen., suspendată executarea ei sub supraveghere pe un termen de 6 ani, corespunde şi scopului ei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
Întrucât motivul de casare nu este întemeiat, iar din actele dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T.A. împotriva sentinţei penale nr. 5 F din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 675/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 678/2004. Penal. Art.208-209 c.pen. Recurs → |
|---|
