ICCJ. Decizia nr. 6642/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6642/2004
Dosar nr. 6181/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 14 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta O.C., prin reprezentant legal O.R., împotriva rezoluţiei nr. 131/P/2004 din 28 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petenta O.C. a promovat plângere împotriva judecătoarei T.C. de la Judecătoria Vaslui şi a procurorului C.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, plângere înregistrată la data de 14 iunie 2004 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că T.C. a fost preşedinta completului de judecată ce a pronunţat sentinţa penală nr. 2059 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Vaslui, iar C.C. a fost procuror de şedinţă.
S-a susţinut de petentă că a înţeles să cheme în judecată pe numitul P.M., pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută şi pedepsită de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) şi că instanţa investită cu soluţionarea plângerii sale penale a pronunţat hotărârea în defavoarea sa cu scopul vădit de a-l exonera de răspunderea penală şi civilă delictuală pe inculpat.
Prin rezoluţia din 28 iunie 2004, dată în dosarul nr. 131/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitelor T.C. şi C.C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 2059 din 6 octombrie 2003, a fost încheiat procesul penal pornit împotriva inculpatului P.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pentru tardivitatea plângerii, concluziile procurorului de şedinţă fiind în acelaşi sens, a încetării procesului penal.
Împotriva soluţiei adoptate în dosarul nr. 131/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, petenta O.C. a formulat plângere ce a fost respinsă prin rezoluţia din 9 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, dosar nr. 755 din 11 februarie 2004, reţinându-se că nu poate fi antrenată răspunderea penală a celor doi magistraţi.
Fiind investită cu judecarea plângerii promovate de petentă în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa a constatat că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică, bazându-se pe o corectă analiză şi o justă evaluare a probelor administrate.
Astfel, petenta O.C. a chemat în judecată pe inculpatul P.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Examinând plângerea formulată prin prisma dispoziţiilor art. 284 C. proc. pen., instanţa a invocat excepţia tardivităţii promovării plângerii iar, procurorul de şedinţă a solicitat admiterea excepţiei şi încetarea procesului penal.
Prin hotărârea judecătorească pronunţată, sentinţa penală nr. 2059 din 6 octombrie 2003, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., şi art. 284 C. proc. pen., reţinându-se că nu a fost respectat termenul de 2 luni impus de dispoziţiile art. 284 C. proc. pen.
În raport cu situaţia expusă mai sus, nu se poate reţine că preşedintele completului de judecată şi procurorul de şedinţă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu au îndeplinit un act sau l-au îndeplinit în mod defectuos, cauzând o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), invocate ca temei legal de petentă în plângerea formulată.
Aceasta avea posibilitatea legală de a exercita calea de atac a recursului împotriva soluţiei pronunţate de instanţă şi de a prezenta criticile sale în faţa instanţei de control judiciar. De asemenea, în cauză nu s-a dovedit nici existenţa faptelor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals reclamate de petentă.
Neexistând indicii că s-a săvârşit vreo faptă penală, soluţia adoptată de parchet este legală şi temeinică, iar plângerea formulată împotriva acesteia este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs numita O.R., în calitate de reprezentant legal al lui O.C., cu motivarea că la dosarul ce a avut ca obiect tulburare de posesie nu există nici o dovadă că nu s-a adresat instanţei în termenul de 2 luni, prevăzut de art. 284 C. proc. pen., acest termen curgând, în opinia sa, din luna martie 2003 când a aflat identitatea exactă a făptuitorului. Mai susţine că a intrat în posesia terenului în litigiu, iar cheltuielile de judecată au fost plătite de făptuitorul P.M., contrar hotărârii contestate prin plângere, ceea ce înseamnă o recunoaştere implicită a vinovăţiei făptuitorului şi, totodată, greşeala de judecată a instanţei.
Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de drept şi de fapt, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Parchetul şi instanţa de fond au apreciat în mod corect că prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, respectiv prin punerea concluziilor în calitate de procuror de şedinţă, magistraţii, judecător şi procuror, nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 290 şi art. 291 C. pen., pentru existenţa acestor infracţiuni fiind necesar ca aceştia să acţioneze, cu ştiinţă, în scopul prejudicierii interesului unei părţi, ceea ce nu este cazul în speţă. Prin sentinţă penală nr. 2059 din 6 octombrie 2003 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva făptuitorului P.M., constatându-se tardivitatea introducerii plângerii, petenta neexercitând calea de atac a recursului.
Pe de altă parte, se constată că, potrivit certificatului de deces din dosarul instanţei de fond, O.C., titulara titlului de proprietate, a decedat la data de 19 august 2003, anterior introducerii plângerii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., ce face obiectul prezentei cauze, iar procura, eliberată la data de 21 martie 2003, limitează dreptul de reprezentare a intereselor mandantului la dosarul nr. 1424/2003 al Judecătoriei Vaslui, în care s-a pronunţat hotărârea considerată nelegală. Deoarece petenta O.R. nu era mandatată să introducă plângerea împotriva magistraţilor în numele defunctei sale mame, s-ar putea pune problema lipsei calităţii procesuale active, însă aceasta nu poate fi invocată din oficiu în calea de atac promovată de parte, deoarece i s-ar crea o situaţie mai grea în propria sa cale de atac, contrar dispoziţiilor art. 3857 C. proc. pen. Totodată, în raport de prevederile art. 275 şi art. 2781 C. proc. pen., se poate aprecia că petenta face parte din categoria persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate, chiar dacă nu a depus la dosar un certificat de moştenitor sau altă dovadă din care să rezulte că a acceptat expres succesiunea defunctei, parte vătămată în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 2059 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Vaslui, prezentul demers putând fi privit ca o acceptare tacită.
Pentru aceste considerente, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat şi va obliga petenta la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta O.R. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe intimaţii T.C., C.C. şi P.M.
Obligă petenta la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6633/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 6654/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
