ICCJ. Decizia nr. 6628/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6628/2004
Dosar nr. 6351/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 206 din 18 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, în dosarul nr. 3130/P/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii T.V., G.E., G.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul T.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul T.V. la o pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), au fost condamnate inculpatele G.E. şi G.E. la câte 2 ani închisoare fiecare.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), au fost condamnate inculpatele G.E. şi G.E. la câte un an şi 6 luni închisoare fiecare.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), au fost condamnate inculpatele G.E. şi G.E. la câte un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatele G.E. şi G.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor rezultante de câte 2 ani închisoare, aplicate fiecărui inculpat, pe durata termenului de încercare de câte 4 ani, pentru fiecare inculpat, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia fiecărui inculpat asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii, Apelor şi Pădurilor Bucureşti.
S-a dispus scoaterea din cauză a D.G.F.P.C.F.S. Caraş Severin.
În baza art. 348 şi art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, menţionate în adresa nr. 3848/III/13/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpaţii T.V. (în calitate de administrator la societatea comercială V. SRL Cruşovăţ), G.E. şi G.E. (contabile la aceeaşi societate), deşi au comercializat în mod real şi efectiv produse agricole (cartofi de sămânţă şi îngrăşăminte chimice) primite de la diverşi furnizori din ţară, mai exact au vândut astfel de produse, primind în schimb cupoane agricole de la ţăranii din judeţ şi din cele învecinate, au efectuat aceste operaţiuni, fără intenţia de a înşela statul, decontând cupoanele agricole la trei societăţi bancare, B.A., B.C. şi B.R.D. din oraşul Băile Herculane, în limita echivalentului valoric al cupoanelor, prin activitatea desfăşurată neprejudiciind în nici un mod statul sau unităţile bancare.
Împotriva sentinţei penale nr. 206 din 18 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, inculpaţii G.E., G.E., T.V. şi partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 356/ A din 18 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 3077/2004 au fost admise toate apelurile declarate.
A fost desfiinţată sentinţa penală nr. 206 din 18 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 3130/2003 şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraş Severin.
Împotriva deciziei penale nr. 356/ A din 18 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 3077/2004 au declarat recurs inculpaţii T.V., G.E. şi G.E.
Înalta Curte examinând din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de cei trei inculpaţi sunt inadmisibile.
Inadmisibilitatea căii de atac intervine atunci când ea nu este prevăzută de lege.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.
Din economia textului menţionat rezultă că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesuală penală prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
Potrivit art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. „pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."
Din examinarea textului rezultă cu claritate că deciziile pronunţate ca instanţe de apel, de curţile de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu sunt supuse căii de atac a recursului.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Or, deciziile pronunţate ca instanţe de apel de curţile de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, sunt definitive, nemaiputând fi atacate cu recurs, potrivit prevederilor art. 4161 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 3851 alin. (1) lit. e) teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii T.V., G.E. şi G.E. împotriva deciziei penale nr. 356/ A din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii T.V., G.E. şi G.E. împotriva deciziei penale nr. 356/ A din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6627/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6629/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
