ICCJ. Decizia nr. 6629/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6629/2004
Dosar nr. 5653/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 969 din 29 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul R.G. la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., instanţa a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 346 din 16 aprilie 2002, rămasă definitivă prin neapelare, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, dispunând executarea acesteia alături de sancţiunea aplicată prin sentinţa atacată, urmând, ca în final R.G. să execute 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
Tribunalul a dedus detenţia inculpatului, care este arestat într-o altă cauză, de la 19 la 24 octombrie 2001.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea bunurilor, ridicate de la locuinţa inculpatului, care au servit la comiterea faptelor.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.800.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 10 septembrie 2002, martorii I.C. şi D.B. s-au deplasat la domiciliul inculpatului R.G., pentru a consuma droguri, în apartament aflându-se şi martorul C.F.
De comun acord, motivează prima instanţă, cei patru au adunat suma de 750.000 lei, care, a fost luată de inculpat pentru a cumpăra heroină. R.G. s-a deplasat, în aceeaşi seară, la imobilul situat în Bucureşti, strada Adrian Cristea, de unde a cumpărat 3 doze de heroină de la un individ cunoscut sub porecla de J.
Instanţa de fond a mai constatat că, inculpatul a revenit în locuinţa sa, a preparat drogul şi l-a consumat prin injectare împreună cu martorii identificaţi cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în cauză de organele de cercetare penală din cadrul I.G.P.R. – Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Bucureşti, în baza autorizaţiei de percheziţie.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 114633 din 11 septembrie 2002 efectuat de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P.R., Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog rezultă că în probele nr. 2 b, 2 c şi 3, înaintate în cauza privind pe R.G., s-a pus în evidenţă, în urme, heroină. În probele nr. 1, 2 a şi 4, nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope. Heroina (diacetilmorfina) face parte din tabelul I, anexă la Legea nr. 143/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 659 din 10 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R.G., invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi susţinând în esenţă că la stabilirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile comise, nu au fost avute în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din examinarea actelor dosarului se constată că cele două instanţe au reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită.
Probele administrate confirmă faptul că la data de 10 septembrie 2002, inculpatul a cumpărat de la o persoană neidentificată trei doze de heroină, oferind din acestea martorilor I.C., D.B. şi C.F. cărora le-a pus la dispoziţie locuinţa sa în vederea consumului ilicit de droguri.
Referitor la pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune, se constată că instanţele au făcut o justă individualizare a sancţiunilor având în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor, împrejurările comiterii lor şi persoana inculpatului aflat în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Totodată pedeapsa rezultantă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., atât constrângerea şi reeducarea inculpatului cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Întrucât critica de recurs referitoare la greşita individualizare a pedepsei nu este întemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Urmează să se constate că inculpatul este arestat în altă cauză şi să se deducă perioada executată de la 19 la 24 octombrie 2001, potrivit sentinţei penale nr. 346 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin neapelare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva deciziei penale nr. 659/ A din 10 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză şi deduce perioada executată de la 19 octombrie 2001 la 24 octombrie 2001, potrivit sentinţei penale nr. 346 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin neapelare.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6628/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6633/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
