ICCJ. Decizia nr. 6660/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6660/2004
Dosar nr. 6289/2004
Şedinţa publică din 10 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1043/ F din 26 august 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.C. în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 208 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul A.C. la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru furt calificat.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 ani închisoare pentru tâlhărie.
Conform art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse aplicate inculpatului, astfel că s-a dispus ca acesta să execute în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 16 aprilie 2004 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate SC F. SA şi V.D.L. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100 Euro, ce nu a servit la despăgubirea cumpărătorului de bună credinţă, M.T.
În temeiul art. 106 din OUG nr. 150/2002 a obligat inculpatul la plata către C.A. a municipiului Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, a sumei de 7.380.752 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată V.D.L.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 2 milioane lei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut faptul că la data de 14 aprilie 2004, inculpatul A.C. a sustras mai multe cutii cu plăcuţe widia, din gestiunea părţii vătămate V.D.L., şef depozit la SC F. SA profitând de neatenţia părţii vătămate, care este concubina sa. Bunurile au fost vândute de inculpat cu suma de 100 Euro martorului M.T., fără a-i preciza acestuia provenienţa lor.
La data de 15 aprilie 2004, inculpatul a mers din nou la locul de muncă al concubinei sale, sustrăgând alte cutii cu plăcuţe widia din gestiunea acesteia.
Observând că lipsesc bunuri din gestiunea sa şi dându-şi seama că acestea au fost sustrase de inculpat, partea vătămată V.D.L. i-a solicitat acestuia să restituie bunurile. Pe fondul consumului de alcool şi al unor probleme familiale preexistente, inculpatul a reacţionat violent la cererea părţii vătămate, îmbrâncind-o şi lovind-o pe aceasta, care a căzut la pământ. În acest context, partea vătămată V.D.L. i-a solicitat martorei V.M., colegă de serviciu să îl împiedice pe inculpat să părăsească incinta societăţii cu bunurile sustrase asupra sa.
Împrejurarea că inculpatul a exercitat violenţe asupra părţii vătămate V.D.L. este confirmată şi de actele medicale depuse la dosar. Mai mult, ca urmare a acestor violenţe, partea vătămată a fost internată în Spitalul Sf. Pantelimon în perioada 15 aprilie 2004 – 19 aprilie 2004, ulterior acordându-i-se concediu medical până la data de 26 aprilie 2004.
În drept, fapta inculpatului care la data de 14 aprilie 2004 a sustras mai multe cutii cu plăcuţe widia din depozitul SC F. SA gestionat de concubina sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care la data de 15 aprilie 2004 a lovit-o pe concubina sa, parte vătămată V.D.L., pentru a-şi asigura folosul infracţiunii, constituie infracţiunea de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Reţinerea săvârşirii ambelor infracţiuni într-un loc public, s-a făcut în raport de situaţia seifului din care s-au sustras plăcuţele widia, respectiv pe un culoar circulat dintr-o hală a SC F. SA ce permitea accesul şi respectiv ieşirea din incintă, astfel cum a rezultat din declaraţia părţii vătămate V.L.D.
Întrucât ambele infracţiuni au fost săvârşite de inculpat mai înainte de condamnarea sa definitivă pentru vreuna din ele, în cauză s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracţiuni.
Din analiza fişei de cazier judiciar a inculpatului şi a mai multor sentinţe penale ce îl vizează pe acesta, a reieşit că faptele din prezenta cauză au fost săvârşite în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) Astfel, prin sentinţa penală nr. 1531 din 9 aprilie 2002 a Judecătoriei Craiova, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentinţele penale nr. 429/2001 şi nr. 385/2001 ale Judecătoriei Segarcea, rezultând o pedeapsă finală de 2 ani şi 7 luni închisoare, cu executarea în regim de detenţie. Prin aceeaşi sentinţă penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada deja executată, de la 29 august 2001 la zi. S-a constatat, aşadar, că respectiva pedeapsă s-ar fi considerat executată la data de 28 martie 2004, în raport de care datele săvârşirii faptelor din prezenta cauză, 14 şi 28 martie 2004, respectiv 15 aprilie 2004, apar ca fiind ulterioare. Ca atare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptelor în actul de sesizare, în sensul mai sus arătat.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, tribunalul a ţinut seama, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de gradul de pericol social concret destul de ridicat al infracţiunilor săvârşite (ce a reieşit din împrejurările şi modalităţile de comitere a faptelor), de persoana inculpatului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (starea de recidivă). Astfel, s-a constatat că inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, iar anterior a suferit multiple condamnări în special pentru fapte similare, dovedind perseverenţă pe calea infracţională şi lipsă de respect faţă de valorile sociale ocrotite de lege. Mai mult, inculpatul a săvârşit faptele din prezenta cauză la scurt timp, după considerarea ca executată a unei alte pedepse, reieşind astfel că pedeapsa nu şi-a atins scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Partea vătămată V.D.L., audiată fiind în faţa instanţei, a arătat că nu doreşte să se constituie parte civilă în procesul penal.
Cu adresa nr. 864 din 24 august 2004, partea vătămată SC F. SA a precizat la rândul său că nu se constituie parte civilă în procesul penal, întrucât prejudiciul suferit a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.
În ceea ce-l priveşte pe martorul M.T., cumpărător de bună credinţă al plăcuţelor widia, sustrase de inculpat în data de 14 aprilie 2004, acesta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, cu suma de 100 Euro cu toate că a restituit bunurile respective. Ca atare, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., tribunalul a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100 Euro.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul A.C.
Parchetul critică sentinţa pentru nelegalitate, în sensul greşitei aplicări a pedepsei complementare alături de pedeapsa rezultantă şi nu alături de pedepsele ce compun concursul.
De asemenea, susţine şi netemeinicia sentinţei, deoarece nu i-a aplicat inculpatului şi măsura de siguranţă prevăzută de art. 116 C. pen.
Inculpatul, în apelul său, invocă tot netemeinicia sentinţei, dar sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, susţinând că aceasta este prea severă, mai solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, în cea de furt.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 769/ A din 18 octombrie 2004, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 1043 din 26 august 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2597/2004, a desfiinţat în parte sentinţa penală şi rejudecând în fond:
Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pe lângă infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. g) C. pen., în final inculpatul urmând a executa conform art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară.
Conform art. 116 C. pen., a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a interzicerii dreptului de a se mai afla pe raza municipiului Bucureşti, pe o perioadă de 3 ani.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat prevenţia de la 16 aprilie 2004 la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs, inculpatul A.C., solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinându-se hotărârea atacată în raport de probele dosarului, de critica adusă, precum şi din oficiu se reţine că pedepsele aplicate, precum şi rezultanta, nu sunt orientate decât spre cuantumul mediu faţă de limita de sancţiune prevăzută pentru infracţiunile comise şi în plus nu s-a aplicat nici un spor după cum era posibil dar nu obligatoriu.
Reţinute cele de mai sus şi în contextul în care inculpatul recurent este şi recidivist, cu atât mai mult pedeapsa de executat, nu apare excesivă ci stabilită cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 769 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 16 aprilie 2004 până la 10 decembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
DEFINITIVĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6658/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6662/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
