ICCJ. Decizia nr. 670/2004. Penal. Art.217, 208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 670/2004
Dosar nr. 4293/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Buzău a fost condamnat inculpatul P.G. la pedepsele de 15 zile închisoare, pentru infracţiunea de distrugere şi de 3 ani închisoare, în baza art. 217 alin. (1) şi respectiv art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., ambele cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea din data de 2 martie 2003.
Pe latură civilă inculpatul a fost obligat să plătească cu titlul de despăgubiri civile suma de 18.771.349 lei părţii civile S.N.I.F. S.A., sucursala Buzău.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 25 februarie 2003, inculpatul P.G. s-a deplasat cu căruţa fratelui său vitreg J.V., fără ştirea acestuia, pe un câmp situat în vecinătatea D.N. 1 B pe raza comunei Merei, unde se afla sistemul de irigaţii aparţinând S.N I.F. S.A. Buzău, şi cu un baros a spart 14 hidranţi pe care i-a transportat într-un canal, intenţionând să-i valorifice ulterior prin centrele de colectare a deşeurilor metalice.
În ziua de 28 februarie 2003, în timp ce inculpatul se deplasa la locul unde ascunsese hidranţii sustraşi a fost depistat de lucrătorii de poliţie sesizaţi de către salariaţii S.N.I.F. Buzău.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor J.V., G.C. şi D.C., adreselor întocmite de partea vătămată S.N.I.F. S.A., sucursala Buzău, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptei.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 390 din 8 septembrie 2003, a respins apelul declarat de inculpatul P.G., împotriva soluţiei primei instanţe, considerând neîntemeiate criticile formulate, în sensul că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică şi că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată.
Astfel, instanţa de control judiciar a considerat că în raport de situaţia de fapt reţinută, instanţa de fond a dat o corectă încadrare juridică faptei, iar pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare a fost just individualizată, fiind respectate toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.G., invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a susţinut că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., iar pedeapsa a fost greşit individualizată.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor de casare invocate, recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., constituie infracţiune de furt calificat şi furtul de componente ale sistemelor de irigaţii, iar pedeapsa pentru această faptă se sancţionează cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Din examinarea textului rezultă că furtul unor astfel de bunuri se sancţionează grav, nefăcându-se nici o distincţie între sistemele de irigaţie aflate în stare de funcţionare ori conservare, sau sistemele inutilizabile.
Or, în cauză, aşa cum a rezultat din materialul probator, inculpatul în ziua de 25 februarie 2003, ajuns pe un câmp situat în vecinătatea DN 1 B pe raza comunei Merei, judeţul Buzău şi cu ajutorul unui baros a spart 14 hidranţi din sistemul de irigaţii aparţinând S.N.I.F. S.A. Buzău pe care i-a transportat într-un canal, pentru a-i valorifica a doua zi la centrele de colectare deşeuri metalice.
Ca atare fapta săvârşită a fost corect încadrată în dispoziţiile art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., aşa încât critica formulată nu poate fi primită.
Referitor la motivul de casare privind individualizarea pedepsei, acesta este fondat.
Potrivit prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând aceste criterii generale de individualizare, cauzei se reţine că instanţa deşi a apreciat persoana inculpatului, tânăr, necunoscut cu antecedente penale, cu o comportare anterioară bună în familie cât şi în societate, sincer pe toată durata procesului penal, recunoscând fapta săvârşită, nu a dat relevanţa cuvenită acestor circumstanţe, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate şi cu privire la modalitatea de executare a acesteia.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul P.G., cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de furt calificat şi la modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că va dispune reducerea acesteia la 2 ani închisoare, şi suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 390 din 8 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 108 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Buzău, cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen. şi la modalitatea de executare a pedepsei rezultante.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de:
- 15 zile închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., ambele cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.
Modifică pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., în sensul că o reduce la 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termenul de încercare de 4 ani.
Conform art. 863 C. pen., condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar în ultima zi de vineri la postul de poliţie al comunei Costeşti, judeţul Buzău;
b) să anunţe în prealabil, organului de poliţie desemnat orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere stabilite.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 659/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 671/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
