ICCJ. Decizia nr. 6712/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6712/2004
Dosar nr. 6177 /2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1101 din 10 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.D. ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
C.D. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 676 din 15 iulie 2003 a Tribunalului Bucureşti, pentru săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie.
S-a mai reţinut că motivele invocate de condamnat pentru întreruperea executării pedepsei (situaţia gravă a familiei) nu are caracterul acelor „împrejurări speciale" cerute de prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza anchetei sociale efectuată de Primăria comunei Gurbăneşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia penală nr. 760 din 14 octombrie 2004, a respins apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs reiterând motivele invocate în cererea introductivă şi în apel, în sensul că familia sa se confruntă cu probleme materiale deosebite.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum bine au reţinut instanţa de fond şi cea de apel, pe baza referatului de anchetă socială, condamnatul nu a lucrat la nici o societate cu capital de stat sau privat, iar mama petiţionarului se află într-o relaţie de concubinaj cu sus-numitul N.V., şi nu se confruntă cu probleme deosebite, însăşi aceasta afirmând că eventualele dificultăţi pe care le-ar putea avea nu ar fi rezolvate de condamnat în situaţia în care ar fi pus în libertate.
În consecinţă, criticile recurentului nu sunt fondate şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., recursul declarat va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, condamnatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 760/ A din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6711/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 6668/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
