ICCJ. Decizia nr. 6714/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6714/2004
Dosar nr. 6232/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 795/P/2001 din 10 ianuarie 2002, Ş.V. a fost trimis în judecată, pentru două infracţiuni de înşelăciune (art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.), iar Judecătoria Beiuş, prin sentinţa penală nr. 171 din 10 aprilie 2002, l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Tribunalul Oradea, prin Decizia penală nr. 10/ A din 10 ianuarie 2003, a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Beiuş.
Prin rezoluţia procurorului din 2 iunie 2004 şi rezoluţia din 15 aprilie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe făptuitorul T.I., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)).
Petentul Ş.V. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, susţinând că T.I., şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, propunând în mod nelegal trimitere sa în judecată, pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, fals şi uz de fals, propunere care a fost însuşită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş.
Plângerea a fost respinsă de Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa penală nr. 26/ P din 6 octombrie 2004, reţinând că, în mod legal comisarul şef T.I. a propus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a lui Ş.V., iar cauza se află în curs de judecată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul Ş.V., susţinând, în esenţă, că în mod nelegal a fost trimis în judecată.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit actelor din dosar, propunerea de trimitere în judecată a petentului Ş.V., pentru infracţiunile de înşelăciune, fals şi uz de fals a fost însuşită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş, iar cauza se află în curs de soluţionare la Judecătoria Beiuş.
Ori, într-o asemenea situaţie, în care, în cauză, nu există o soluţie definitivă, cu privire la faptele pentru care petentul a fost trimis în judecată, în urma propunerii făcute de făptuitorul T.I., comisar şef, instanţa a apreciat în mod corect că nu sunt elemente din care să rezulte existenţa infracţiunii de abuz, pretins a fi fost săvârşită de acesta.
În consecinţă, soluţia adoptată este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul Ş.V. împotriva sentinţei penale nr. 26/ P din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6662/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 583/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
