ICCJ. Decizia nr. 6743/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6743/2004
Dosar nr. 6032/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 22 aprilie 2004 a Tribunalului Caraş-Severin, dată în dosar nr. 1898/P/2004 s-a hotărât:
„În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., admite în parte cererea de despăgubiri formulată în cauză de către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Bucureşti şi obligă condamnatul P.I. să plătească acestuia suma de 1.289.170.000 lei şi dobânda legală aferentă acestei sume până la plata integrală a prejudiciului.
Respinge celelalte pretenţii ale părţii civile Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Bucureşti.
Respinge cererea de despăgubiri formulată în cauză de Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Caraş-Severin.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat rămân în sarcina acestuia".
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
„Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 421/ A din 6 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin împotriva sentinţei penale nr. 106/2002, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în dosar nr. 3674/P/2002".
S-a desfiinţat sentinţa penală a primei instanţe în latură penală privind pedeapsa aplicată şi în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului P.I., în pedepsele componente de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 4 luni închisoare, pentru art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 8 luni închisoare, pentru art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a majorat pedeapsa pentru art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 3 ani şi 6 luni, la 5 ani închisoare.
S-au contopit pedepsele în cea mai grea, de 5 ani închisoare, care se execută.
S-a admis apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor împotriva aceleiaşi sentinţe şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraş-Severin, potrivit considerentelor deciziei, în latura civilă.
S-a respins apelul declarat de inculpatul P.I., împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. 1898/ P din 11 martie 2004.
Rejudecând, în latură civilă, în limitele deciziei de casare, tribunalul reţine că acţiunea formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării rurale Bucureşti este în parte întemeiată, iar acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Caraş-Severin este neîntemeiată.
Astfel, tribunalul reţine că partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Bucureşti a solicitat obligarea inculpatului P.I. la plata prejudiciului în valoare de 1.289.170.000 lei şi a dobânzilor legale aferente acestui prejudiciu, până la data achitării sale integrale, precum şi la plata unor comisioane bancare în sumă de 4.180.952.348 lei, iar partea civilă Ministerul Finanţelor s-a constituit parte civilă cu aceeaşi sumă.
Având în vedere starea de fapt pe baza căreia s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului P.I., tribunalul reţine că prejudiciul aferent infracţiunilor săvârşite de către inculpat a fost produs în dauna părţii civile Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Totodată tribunalul reţine că prejudiciul efectiv produs prin săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor pentru care a fost condamnat, prejudiciu a cărui valoare rezultă din expertiza financiar contabilă efectuată în cauză, este în sumă de 1.289.170.000 lei, la care se adaugă dobânda aferentă acestei sume.
Celelalte pretenţii ale părţii civile nu sunt întemeiate, întrucât, nefiind vorba în speţă despre derularea vreunui contract în care să se prevadă vreo clauză de obligare la plată de penalităţi de întârziere, nu poate fi vorba despre pretinderea unor sume de bani cu acest titlu. De asemenea, în speţă fiind vorba despre răspunderea civilă rezultată în urma săvârşirii unei infracţiuni, tribunalul apreciază că nu sunt aplicabile dispoziţiile actelor normative enumerate de către partea civilă şi că valoarea prejudiciului efectiv produs prin săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor pentru care a fost condamnat, nu intră şi valoarea comisioanelor bancare pretinse către partea civilă.
Referitor la acţiunea civilă formulată de către partea civilă Ministerul Finanţelor Bucureşti, tribunalul reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât prejudiciul rezultat în urma săvârşirii infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat nu s-a produs în dauna acestui minister, ci în dauna Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Împotriva acestei sentinţe partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a declarat apel, în care s-a cerut obligarea inculpatului, pe lângă despăgubirile la care a fost obligat prin sentinţa apelată, şi la plata dobânzilor legale aferente, calculate de la data însuşirii sumelor şi până la data achitării integrale a prejudiciului.
Prin Decizia penală nr. 331 din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, reiterând motivele formulate în apel, în sensul că a solicitat obligarea inculpatului şi la plata dobânzilor legale aferente, calculate de la data însuşirii sumelor şi până la data achitării integrale a prejudiciului, precum şi a unor comisioane bancare.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Aşa cum s-a stabilit în cauză, prejudiciul cauzat prin infracţiunile săvârşite de inculpat s-a produs în dauna Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, având o valoare stabilită în baza unei expertize financiar contabile efectuate care include atât valoarea propriu-zisă a pagubei cât şi beneficiul nerealizat, ceea ce nu justifică acordarea dobânzilor solicitate.
Cu privire la solicitarea de obligare a inculpatului la plata unor comisioane bancare, se constată că, în speţă, nu sunt aplicabile actele normative enumerate de recurenta parte civilă şi că, în valoarea prejudiciului cauzat, nu intră şi valoarea comisioanelor bancare pretinse întrucât este o răspundere civilă cauzată de săvârşirea unei infracţiuni.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de partea civilă, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2), recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 189 C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării împotriva deciziei penale nr. 331 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul P.I.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6789/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6746/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
