ICCJ. Decizia nr. 6800/2004. Penal. Art.288. c. pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6800/2004
Dosar nr. 4754/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 206 din 8 mai 2003, pronunţată în dosarul nr. 156/2003, Judecătoria Bolintin Vale, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea de fals material în acte oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
În baza art. 290 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.I. la 5.000.000 lei amendă.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
A anulat factura fiscală nr. 2027662/23 iulie 2001, cât şi chitanţa fiscală nr. 576171/23 iulie 2001.
A obligat pe inculpat la 500.000 lei, cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În luna iulie 2001, numitul M.I., administrator la SC P.P. SRL Joiţa, a apelat la inculpatul D.I. pentru ca acesta să-i efectueze, cu mijlocul de transport pe care îl deţinea, mai multe curse la silozul Ciocăneşti, întrucât acesta îl asigurase că are societate comercială şi poate să-i emită actele necesare justificării cheltuielilor de transport.
După ce transportul a fost efectuat, M.I. a mers la locuinţa inculpatului, unde fiul acestuia, D.M.I. i-a înmânat factura şi chitanţa, după care a achitat preţul serviciilor prestate. Factura fiscală nr. 2027662 din 23 iulie 2001, cât şi chitanţa fiscală nr. 576171 din 23 iulie 2001 au fost înregistrate în contabilitatea firmei de M.I. Ulterior, cu ocazia unui control efectuat la firmă, organele de poliţie au constatat că factura respectivă şi chitanţa erau în realitate false, SC A. SRL Bucureşti neexistând în realitate.
Cercetările efectuate au stabilit că inculpatul D.I. a achiziţionat din târg o factură şi o chitanţă false, pe care le-a completat şi înmânat apoi lui M.I.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că fapta inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., ci ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale şi inculpatul D.I.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale a criticat sentinţa pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 288 alin. (1) C. pen., în art. 290 C. pen.
Inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul reţinerii că fapta constituia infracţiune, solicitând achitarea şi aplicarea unei sancţiuni administrative.
Tribunalul Giurgiu, prin Decizia penală nr. 585 din 24 septembrie 2003, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale şi inculpatul D.I., împotriva sentinţei penale nr. 206/8 mai 2003, pronunţată de Judecătoria Giurgiu.
A obligat inculpatul la 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., apreciindu-se că hotărârea instanţei de apel este nelegală sub aspectul menţinerii schimbării de încadrare juridică a faptelor săvârşite de inculpatul D.I., din infracţiunea prevăzută de art. 288 C. pen., în cea prevăzută de art. 290 C. pen.
S-a arătat în motivarea recursului că facturile fiscale având regim special nu pot fi asimilate cu înscrisurile sub semnătură privată, împrejurare în care efectuarea cu ştiinţă de înregistrări nereale în astfel de documente constituie infracţiunea de fals intelectual.
La judecarea recursului, reprezentantul parchetului a susţinut recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 122 din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a casat parţial ambele hotărâri şi rejudecând, pe fond:
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată, în întregime, condiţionat, pedeapsa cu amendă în sumă de 5.000.000 lei, aplicată inculpatului D.I. şi a pus în vedere acestuia dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege.
Împotriva sentinţei penale nr. 206 din 8 mai 2003 a Judecătoriei Bolintin Vale, deciziei penale nr. 585 din 24 septembrie 2003 a Tribunalului Giurgiu şi deciziei penale nr. 122 din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând cazurile prevăzute de art. 410, alin. (1), partea I, pct. 7 şi 71 C. proc. pen., susţinând că faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o greşită încadrare juridică, în sensul că a fost încadrată în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., în loc de participaţie improprie la această infracţiune, prevăzută de art. 31 raportat la art. 290 din acelaşi cod.
S-a mai susţinut că instanţa de recurs, contrar dispoziţiilor legale a constatat graţiată pedeapsa aplicată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) C. pen., constituie participaţie improprie, determinarea, înlesnirea s-au ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală şi se sancţionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie.
În cauză, deşi s-a reţinut corect situaţia de fapt, în sensul că inculpatul a procurat ilegal o factură şi o chitanţă fiscală şi i-a cerut fiului său D.M.I. (cu privire la care s-a dispus neânceperea urmăririi penale), fără să-i aducă la cunoştinţă caracterul fals al acestora, să le completeze şi să le înainteze lui M.I., astfel fiind îndeplinite condiţiile participaţiei improprii, totuşi fapta inculpatului nu a fost încadrată în art. 31, alin. (1), raportat la art. 290 C. pen., ci în art. 290 C. pen.
Totodată, se mai constată că instanţa de recurs a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului este graţiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, fără a observa că infracţiunea comisă face parte din cele exceptate de la graţiere, conform art. 4 alin. (2), lit. a), pct. 37 din lege.
Constatând că greşelile menţionate constituie cazurile prevăzute de art. 410 alin. (1), partea I, pct. 7 şi pct. 71 C. proc. pen., recursul în anulare este fondat şi urmează în baza art. 414 alin. (1), raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite, ca atare şi a se casa hotărârile atacate cu privire la aspectele mai sus-arătate.
Rejudecând cauza în limitele casării, în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei, în art. 31 alin. (1), raportat la art. 290 C. pen., text de lege în baza căreia va condamna pe inculpat la aceeaşi pedeapsă de 5.000.000 lei, considerând că satisface cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Totodată, se va înlătura aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind graţierea amenzii.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, se vor menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 206 din 8 mai 2003 a Judecătoriei Bolintin Vale, deciziei penale nr. 585 din 24 septembrie 2003 a Tribunalului Giurgiu şi deciziei penale nr. 122 din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimatul inculpat D.I.
Casează hotărârile atacate cu privire la greşita încadrare juridică dată faptei săvârşită de inculpat, cât şi la aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., în infracţiunea de participaţie impropie la această faptă, prevăzută de art. 31 alin. (1), raportat la art. 290 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul D.I. la 5 milioane lei amendă.
Înlătură aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea amenzii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6799/2004. Penal. D.328/1966. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 6809/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
