ICCJ. Decizia nr. 6794/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6794/2004
Dosar nr. 3228/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 139 din 15 aprilie 2004 Tribunalul Bacău l-a condamnat pe inculpatul B.I.C., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 11 decembrie 2003, prin forţarea uşii, inculpatul minor B.I.C. a pătruns în apartamentul părţii vătămate S.A., în vârstă de 76 ani, situat în municipiul Bacău la demisol într-un bloc, ameninţând-o, lovind-o şi apoi smulgându-i de la gât lănţişorul din aur.
Inculpatul a fost prins în aceeaşi noapte pe stradă, urmare sesizării făcute de partea vătămată, organul de poliţie găsind la acesta bunul sustras, care a şi fost apoi restituit.
La individualizarea pedepsei, inclusiv a modalităţii de executare, instanţa a avut în vedere constatările Referatului de Evaluare al Serviciului de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bacău, potrivit cărora inculpatul, deşi minor, a mai comis fapte antisociale, a abandonat şcoala, are o conduită violentă în familie faţă de părinţi, fiind scăpat de sub control.
Apelul inculpatului, prin care a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din privativă de libertate în suspendarea executării acesteia, a fost respins prin Decizia penală nr. 145 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău, în considerarea concluziilor Referatului de evaluare privind redusele perspective de reintegrare în societate a minorului inculpat.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul dispunerii suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este fondat.
Deşi în cauză situaţia de fapt a fost corect reţinută, încadrarea juridică legal stabilită, iar pedeapsa, sub aspectul cuantumului, bine proporţionalizată, modalitatea de executare a acesteia, prin privare de libertate, dispusă, este excesivă.
Este de necontestat că infracţiunea săvârşită de către inculpat prezintă un ridicat grad de pericol social, deposedarea victimei de bun în propria locuinţă, având adiacent şi consecinţa producerii unor leziuni traumatice acesteia, care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale.
Potrivit art. 100 C. pen., faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ţinând seama, la alegerea sancţiunii, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia.
Pedeapsa se aplică numai dacă apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
În cauză este corectă aprecierea că faţă de inculpat se impunea aplicarea pedepsei închisorii, aceasta fiind motivată atât de gravitatea infracţiunii, cât şi de datele de caracterizare din Referatul de evaluare, potrivit cărora inculpatul a mai comis fapte prevăzute de legea penală până la vârsta de 14 ani, are comportament violent faţă de părinţi, a abandonat şcoala după 4 clase, petrecându-şi timpul în compania unui grup de prieteni cunoscuţi cu manifestări antisociale.
Datele privind comportarea inculpatului minor, avute în vedere la aplicarea pedepsei, sunt reale, însă au fost preluate subiectiv din actul de evaluare.
Nu a fost relevat faptul că inculpatul avea, la data săvârşirii infracţiunii, vârsta de doar 14 ani şi 11 luni, aflat în perioada de formare şi dezvoltare într-un mediu familial în care părinţii sunt legal despărţiţi, fiind 5 fraţi dintre care doi sunt în penitenciar în executarea unor pedepse pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi tâlhărie.
Aşa cum mai rezultă din Referatul de evaluare, minorul inculpat locuieşte în prezent cu ambii părinţi într-o cameră dintr-un cămin de nefamilişti, mama având multiple afecţiuni, deplasându-se foarte greu, iar tatăl suferind de cardiopatie ischiemică.
Deşi se apreciază că riscul de a comite noi infracţiuni este relativ crescut, evaluatorul relevă, ca factor inhibant al comportamentului infracţional al inculpatului, confruntarea acestuia pentru prima dată, conştientizată, cu posibilitatea sancţionării sale grave.
În sfârşit, se mai constată că atât în timpul internării minorului în Centrul de Primire Minori în Regim de Urgenţă Bacău, cât şi după ieşire, acesta nu a mai fost implicat în săvârşirea unor fapte penale.
Faţă de cele ce preced, Curtea, ţinând seama de vârsta, dezvoltarea infracţională şi morală a minorului, de comportamentul lui şi condiţiile în care a fost crescut, apreciază că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni aplicată îşi poate atinge scopul, prevăzut de art. 52 C. pen., şi fără privarea de libertate a inculpatului, prin suspendarea condiţionată a executării acesteia şi condiţionarea supravegherii făptuitorului, pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, tatălui său B.N., care şi-a asumat această răspundere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 145 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 139 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 81 şi art. 110 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 1101 C. pen., dispune pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii minorului părţii responsabile civilmente B.N.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6793/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6795/2004. Penal. Art.,211alin 2 c. pen. Recurs → |
|---|
