ICCJ. Decizia nr. 6799/2004. Penal. D.328/1966. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6799/2004
Dosar nr. 5336/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 470 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Bârlad, inculpatul S.F. a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1042 din 14 septembrie 2001 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin neapelare la 25 septembrie 2001 şi a dispus executarea în întregime a acesteia, cumulând-o cu pedeapsa de un an închisoare, urmând să execute, în total, 3 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut că la 16 mai 2002, având permisul de conducere anulat, inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice.
Tribunalul Vaslui prin Decizia penală nr. 402/ A din 2 octombrie 2003, a admis apelul declarat de procuror, în sensul că, descontopind pedeapsa de 3 ani închisoare în componentele de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a dispus graţierea acestei pedepse şi executarea de către inculpat a celei de un an închisoare, stabilită pentru infracţiunea dedusă judecăţii.
Împotriva acestei hotărâri definitive s-a declarat recurs în anulare prin care s-a susţinut că hotărârile sunt contrare legii sub următoarele două aspecte:
- pe de o parte, prin aceia că, instanţa de apel în mod greşit a graţiat pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad pentru care în mod corect instanţa de fond revocase suspendarea condiţionată şi dispusese executarea ei alături de pedeapsa de un an închisoare (aplicată faptei dedusă judecăţii);
- pe de altă parte, cum fapta ce face obiectul cauzei participă la două forme de pluralitate, respectiv, concurs de infracţiuni în raport de faptele sancţionate prin sentinţa penală nr. 692/2002 a Judecătoriei Bârlad (ale cărei fapte sunt în acelaşi timp concurente cu cele reţinute şi pedepsite prin sentinţa penală nr. 1042 din 14 septembrie 2001 a Judecătoriei Bârlad) şi recidivă faţă de infracţiunile la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad, se impunea a se constata că primul termen al recidivei îl forma condamnările aplicate prin sentinţele penale nr. 1042/2001 şi 692/2002 (pedepse care la rândul lor au fost contopite prin sentinţa penală nr. 692/2002 dispunându-se executarea unei rezultante de 3 ani închisoare, iar ulterior graţiate); această situaţie atrăgea revocarea graţierii pedepselor componente ale rezultantei de 3 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 692 din 5 iunie 2002 a Judecătoriei Bârlad, recontopirea lor într-o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi executarea ei alături de pedeapsa de un an închisoare, aplicată faptei dedusă judecăţii, deci în final, urma ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
În susţinerea acestor motive de recurs au fost invocate prevederile art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I, pct. 71, teza I C. proc. pen., dispoziţii în raport cu care vor fi examinate criticile formulate, constatându-se că hotărârea pronunţată în apel este supusă casării pentru considerentele ce urmează:
Este de necontestat că fapta comisă de inculpat la 16 mai 2002 şi dedusă judecăţii în prezenta cauză participă la două forme de pluralitate.
Pe de o parte, concursul de infracţiuni cu cele două fapte penale pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 692 din 5 iunie 2002 a Judecătoriei Bârlad, la două pedepse de 2 ani şi respectiv 3 ani închisoare; pe de altă parte, în raport de sentinţa penală nr. 1042 din 14 septembrie 2001 a Judecătoriei Bârlad, prin care acelaşi inculpat a fost condamnat pentru trei infracţiuni la Decretul nr. 328/1966, la câte un an închisoare, 2 ani închisoare şi 3 ani închisoare, inculpatul este recidivist.
La rândul lor, infracţiunile sancţionate prin cele două sentinţe penale, nr. 1042/2001 şi nr. 692/2002, sunt concurente, situaţie ce a fost valorificată chiar prin sentinţa penală nr. 692/2002, în sensul contopirii celor 5 infracţiuni, dispunându-se ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare să fie executată de inculpatul S.F., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Ulterior, la data intrării în vigoare a OUG nr. 18/2003, pe cale administrativă, au fost graţiate pedepsele contopite prin sentinţa penală nr. 692 din 5 iunie 2002, definitivă la 14 decembrie 2002, hotărârea pronunţată de Judecătoria Bârlad.
O primă consecinţă a situaţiei de fapt şi de drept detaliată este greşita graţiere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad.
Chiar dacă prin Decizia penală nr. 402/ A din 2 octombrie 2003, dedusă judecăţii, Tribunalul Vaslui a menţinut corect revocarea suspendării condiţionate pentru această pedeapsă, întrucât, infracţiunea din 17 mai 2002 s-a comis în termenul condiţie al suspendării, tot astfel nu putea constata graţiată această pedeapsă (pentru care menţinuse revocarea) atâta timp cât la data de 4 octombrie 2002 când a intrat în vigoare actul de clemenţă, respectiv, Legea nr. 543/2002 acesta era recidivist încă din 16 mai 2002 (când comisese fapta pentru care a fost condamnat în această cauză şi care constituie cel de al doilea termen al recidivei).
Sub acest aspect hotărârea pronunţată în apel, şi care face obiectul recursului în anulare, este nelegală, urmând a fi casată numai pentru motivul examinat.
O altă consecinţă a aceleiaşi stări de drept este şi greşita graţiere administrativă a pedepselor ce au format obiectul judecăţii prin sentinţa penală nr. 692/2002 a Judecătoriei Bârlad.
Inculpatul fiind recidivist la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 nu se puteau graţia pedepsele aplicate prin această hotărâre, împrejurare în care, instanţele ce au judecat infracţiunea comisă la 16 mai 2002 şi dedusă judecăţii, în această cauză trebuiau să înlăture graţierea acestor pedepse, să efectueze contopirea şi să dispună în final executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa de un an închisoare ce a fost aplicată în cauza de faţă.
Instanţele nu au procedat astfel, după cum nici în acest cadru situaţia nu poate fi rezolvată decât parţial, în sensul înlăturării graţierii pentru pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 3 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 692/2002 a Judecătoriei Bârlad.
În final însă, inculpatul nu va putea fi obligat la executarea pedepsei rezultante de 3 ani (obţinută în urma recontopirii), deoarece aceasta ar însemna îngreunarea situaţiei inculpatului, care în total ar trebui să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, într-o cale extraordinară, de atac pronunţată în defavoarea inculpatului şi pentru care expirase termenul legal de declarare a recursului în anulare.
Astfel, sentinţa penală nr. 692 din 5 iunie 2002, rămasă definitivă la 14 decembrie 2002, prin care, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare (pedeapsă în care se includ în urma contopirii şi pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad) nu mai putea fi recurată, într-o cale extraordinară de atac, în defavoarea inculpatului, la 24 septembrie 2004, deoarece expirase termenul de un an de la rămânerea definitivă a sentinţei, prevăzut de art. 411 alin. (4) C. proc. pen.
Într-o atare situaţie, această situaţie va fi rezolvată în totalitate, într-o altă cale procesuală, în condiţiile legii.
Acestea sunt considerentele pentru care recursul în anulare va fi admis, în conformitate cu art. 4141 C. proc. pen., combinat cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casată hotărârea pronunţată în apel numai cu privire la greşita aplicare a Legii nr. 543/2002, urmând a fi menţinută sentinţa primei instanţe prin care s-a dispus ca inculpatul să execute, în final pedeapsa de 3 ani închisoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 402 din 2 octombrie 2003 a Tribunalului Vaslui, privind pe intimatul inculpat S.F.
Casează hotărârea atacată cu privire la greşita aplicare a Legii nr. 543/2002.
Înlătură graţierea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1042 din 14 septembrie 2001 a Judecătoriei Bârlad a cărei suspendare condiţionată a fost revocată (prin Decizia penală nr. 402/2003 a Tribunalului Vaslui), precum şi graţierea aceleiaşi pedepse, componentă a rezultantei de 3 ani închisoare din sentinţa penală nr. 692/2002 a Judecătoriei Bârlad, constatată pe calea administrativă la data de 3 aprilie 2003.
Menţine sentinţa penală nr. 470 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Bârlad, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6795/2004. Penal. Art.,211alin 2 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6800/2004. Penal. Art.288. c. pen. Recurs în... → |
|---|
