ICCJ. Decizia nr. 6795/2004. Penal. Art.,211alin 2 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6795/2004
Dosar nr. 3832/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 513 din 13 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus achitarea inculpatului R.T., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.
În baza art. 90 C. pen., s-a dispus înlocuirea răspunderii penale cu pedeapsa administrativă, amenda în cuantum de 1.000.000 lei.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă M.T.V.C., inculpatul fiind obligat la plata către aceasta a sumei de 402 Euro (calculată în lei la data efectuării plăţii) reprezentând contravaloarea biletului de avion, a sumei de 10.000.000 lei reprezentând daune morale şi a sumei de 3.000.000 lei, onorariul avocatului.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.000.000 lei.
S-a reţinut că, la data de 10 decembrie 1999, după ce au vândut un bun dobândit în timpul căsătoriei, inculpatul R.T. şi soţia sa, M.T.V.C. au plecat de la notariat însoţiţi de martorul G.D., banii aflându-se la partea vătămată.
În timp ce au ajuns pe B-dul Nicolae Titulescu, inculpatul a solicitat martorului G.D. să coboare din autoturismul cu care s-au deplasat toţi trei. Inculpatul a avut o discuţie în contradictoriu cu partea vătămată referitoare la modul de împărţire al banilor, iar în momentul în care aceasta a coborât din autoturism, soţul său a încercat să o reţină şi să îi smulgă geanta în care se afla suma de 10.000 dolari S.U.A. rezultată în urma vânzării apartamentului.
Partea vătămată i-a solicitat martorului G.D. să ia geanta şi să fugă, însă inculpatul a chemat poliţia susţinând că martorul i-a sustras banii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 398 din 27 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 16002/2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa penală, a înlăturat aplicarea art. 90 C. pen. şi, în baza art. 181 alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) din acelaşi cod, a aplicat inculpatului R.T. amenda administrativă în cuantum de 10.000.000 lei.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul R.T.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea amenzii administrative aplicate de instanţa de fond, în cuantum de 1.000.000 lei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Inculpatul R.T. nu şi-a motivat recursul în scris şi nu l-a susţinut oral, instanţa făcând în acest caz aplicarea dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Amenda aplicată inculpatului este nelegală, întrucât la data săvârşirii faptei, 10 decembrie 1999, limita maximă a acesteia era 1.000.000 lei.
Instanţa nu a ţinut seama de prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), conform cărora, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Având în vedere că până la data de 22 noiembrie 2000 amenda administrativă prevăzută de Codul penal era de la 100.000 lei la 1.000.000 lei, iar prin intrarea în vigoare a OUG nr. 207/2000, limita maximă s-a majorat la 10.000.000 lei, rezultă că în cauză legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.
Este greşită motivarea instanţei de apel conform căreia, eficienţa dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), rezultă doar din încadrarea juridică dată faptei, întrucât Codul penal nu prevede nici un criteriu de determinare a legii penale mai favorabile.
În consecinţă, pentru stabilirea legii penale mai favorabile trebuie să se ţină seama de toate normele penale care îşi pot găsi aplicarea în cazul de speţă, inclusiv de normele care stabilesc cuantumul sancţiunilor administrative.
Instanţa are obligaţia să aplice legea penală care este mai favorabilă inculpatului cu privire la absolut toate măsurile susceptibile a fi luate în cauza respectivă.
Cum legea anterioară cuprinde dispoziţii mai favorabile inculpatului sub aspectul cuantumului amenzii administrative, instanţa, în mod greşit a aplicat inculpatului amenda prevăzută de legea nouă.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul R.T. şi să caseze hotărârile pronunţate numai cu privire la încălcarea limitei legale a amenzii aplicate.
Cuantumul sancţiunii aplicate în baza art. 91 C. pen. şi art. 181 C. pen., amenda administrativă, va fi redus de la 10.000.000 lei la 1.000.000 lei.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate vor fi menţinute.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul R.T. împotriva deciziei penale nr. 398 din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 513 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în ce priveşte încălcarea limitei legale a amenzii aplicate.
Reduce amenda cu caracter administrativ aplicată în baza art. 91 C. pen., de la 10 milioane lei la un milion lei.
Menţine celelalte dispoziţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6794/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6799/2004. Penal. D.328/1966. Recurs în anulare → |
|---|
