ICCJ. Decizia nr. 6863/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6863/2004
Dosar nr. 6335/2004
Şedinţa publică din 17 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 979 din 10 septembrie 2004, a condamnat pe inculpatul C.M. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a dedus prevenţia de la 17 ianuarie 2003 la zi şi s-a luat act că partea vătămată I.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 116 C. pen., s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Bucureşti o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în folosul statului, a fesului folosit la săvârşirea infracţiunii.
A fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în seara zilei de 16 ianuarie 2003, inculpatul C.M., împreună cu T.D. şi N.A., a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată I.C. de un portofel ce conţinea suma de aproximativ 1.500.000 lei.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
În apelul său, parchetul a criticat sentinţa pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen.
Prin apelul declarat, inculpatul a cerut reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 750 din 19 octombrie 2004, admiţând apelul declarat de procuror, a desfiinţat în parte sentinţa şi, în fond:
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 7 ani închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Totodată, a înlăturat aplicarea art. 118 lit. b) C. pen. şi în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 1.500.000 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A motivat instanţa de apel că în raport de modalitatea de comitere a faptei, prin premeditare şi folosind o cagulă pe faţă, precum şi de persoana inculpatului, care a avut o atitudine parţial sinceră pe parcursul procesului penal, nejustificat prima instanţă a apreciat că numai lipsa antecedentelor penale şi conduita bună a acestuia anterior săvârşirii faptei, pot fi considerate circumstanţe atenuante.
În consecinţă, a înlăturat aplicarea art. 74 şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei pe care o consideră prea mare şi a solicitat reducerea ei.
Recursul este neîntemeiat.
În raport de probele administrate, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute, iar încadrarea juridică dată faptei este legală.
Pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de apel a fost just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare.
Se constată astfel că pedeapsa de 7 ani închisoare corespunde unei individualizări proporţionale, fiind de natură prin durata ei să asigure atât finalitatea preventivă cât şi cea educativă.
Corect instanţa de apel a apreciat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea recurentului, împrejurările că nu posedă antecedente penale şi a avut o comportare bună anterior săvârşirii faptei, sunt elemente de care a avut în vedere instanţa de apel când a dozat cuantumul pedepsei orientat spre mediul limitelor de pedeapsă prevăzute de textul de lege încriminator.
Neexistând şi alte motive de recurs care examinate din oficiu ar putea duce la casarea hotărârii atacate, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Urmează a deduce pentru inculpat prevenţia de la 17 ianuarie 2003 la 17 decembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 750 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 17 ianuarie 2003 la 17 decembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6828/2004. Penal. Art.20 rap.la art.175... | ICCJ. Decizia nr. 1198/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
