ICCJ. Decizia nr. 6803/2004. Penal. Plângere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6803/2004
Dosar nr. 6083/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 1 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a respins plângerea formulată de petenta D.S.O. – R.N.P.R., cu sediul în Oradea, împotriva rezoluţiei din 11 martie 2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 154/P/2003, pe care a menţinut-o în totalitate.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că, prin plângerea înregistrată la 20 aprilie 2004, petenta D.S.O. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 11 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale privind pe intimatul T.F., pentru săvârşirea infracţiunii de ocupare abuzivă de fond forestier, prevăzută şi pedepsită de art. 96 din Legea nr. 26/1996.
În susţinerea plângerii s-a arătat că, intimatul a ocupat abuziv un teren din fondul forestier, acoperit cu vegetaţie forestieră. Vânzătorul terenului nu a fost pus în posesie pe suprafaţa respectivă, chiar dacă ar fi fost proprietar tabular. Intimatul a cumpărat un alt teren, situat pe un alt amplasament decât cel în litigiu care se află în administrarea pârâtei.
S-a mai reţinut că, în anul 1996, intimatul T.F., comisar de poliţie în cadrul I.P.J. Bihor a cumpărat de la O.Z.A. imobilul înscris în C.F. nr. 1161 Sânmartin, teren arabil intravilan în suprafaţă de 1000 mp.
După obţinerea autorizaţiei de construcţie şi având în vedere adresa nr. 2328 din 27 august 2002, eliberată de I.T.R.S.C. Sălaj - Zalău, din care rezultă că arborii din speciile indigene, situaţi pe terenurile din intravilan, având categoria de folosinţă „arabil" nu intră sub incidenţa prevederilor art. 6 din Legea nr. 26/1996 şi nici ale O.M. 264/1999, petentul a construit pe teren o casă familială.
S-a concluzionat că, în acest context, faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv, latura subiectivă, intenţia de ocupare abuzivă a terenului din litigiu, ceea ce a condus la respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate.
În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următorul aspect:
- greşita respingere a plângerii, fapta intimatului de ocupare abuzivă de fond forestier constituind infracţiunea prevăzută de art. 96 din Legea nr. 26/1996 situaţie în care se impunea începerea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a făptuitorului.
Critica este nefondată şi tot astfel recursul declarat.
În mod corect s-a reţinut că activitatea materială reclamată nu prezintă un element constitutiv necesar pentru reţinerea infracţiunii, respectiv, intenţia de ocupare abuzivă a terenului din fondul forestier.
Din actele premergătoare a rezultat că intimatul a cumpărat terenul în litigiu pe baza unui contract de vânzare cumpărare autentic, iar terenul (anterior vânzării) a fost intabulat pe numele vânzătoarei O.Z., fără alte menţiuni.
În vederea edificării unei construcţii pe acest teren, intimatul a obţinut mai multe avize printre care şi cel al I.T.R.S.C. Sălaj.
Potrivit acestui act arborii din speciile indigene situaţi pe terenurile din intravilan nu cad sub incidenţa art. 6 C. silvic.
În acest context, s-a concluzionat corect, prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale şi hotărârea atacată, că nu a existat o conduită intenţionată de ocupare abuzivă a terenului în litigiu şi care, în plan subiectiv, să contureze infracţiunea reclamată.
Aşa fiind, recursul petentei este nefondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca atare, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta D.S.O. – R.N.P.R. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 1 octombrie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe recurent să plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 6788/2004. Penal. Art.211 al.2 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6807/2004. Penal. întrerupere executare... → |
---|