ICCJ. Decizia nr. 6897/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6897/2004
Dosar nr. 5578/2004
Şedinţa publică din 20 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 13 septembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 6073/2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC H. SRL Botoşani, împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale nr. 20/P/2004 din 6 august 2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
A obligat petenta, la 1 milion lei cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de apel a reţinut că, deşi nu corespund adevărului menţiunile înserate în contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 549 din 22 ianuarie 2002, de R.A., în calitate de notar, menţiuni referitoare la achitarea la zi a tuturor taxelor şi impozitelor de către vânzătoare, totuşi lipseşte un element constitutiv al infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi, anume, intenţia, astfel cum corect a reţinut procurorul.
S-a mai motivat că nesolicitarea de către notară, vânzătoarei, a certificatului fiscal de înstrăinare şi înserarea în fals cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare, nu ar fi de natură a demonstra existenţa intenţiei infracţionale.
Totodată s-a reţinut că faţă de terţi, contractul nu produce efecte, iar statul şi petenta îşi pot valorifica pretenţiile, prin intermediul căilor prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, petenta SC H. SRL Botoşani, solicitând casarea sentinţei, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi restituirea cauzei, procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea recursului, petenta a precizat că la data de 13 februarie 1997 a cumpărat de la SC A.P. SA Botoşani, imobilul „R.S.", încheind contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 264/1997.
În urma pronunţării unor hotărâri nelegale, a declanşării unui recurs în anulare, s-a constatat valabilitatea titlului de proprietate, cumpărătoarea fiind reintegrată în spaţiu, în baza sentinţei civile nr. 3716 din 9 iulie 2003.
După reintegrare, a apărut un nou cumpărător, P.G. care încheiase cu aceeaşi vânzătoare, contractul de vânzare-cumpărare nr. 549 din 22 ianuarie 2002. Petenta a acuzat notara R.A., de autentificarea nelegală a acestui contract, în care, în mod fals, s-a înserat că vânzătoarea nu ar avea datorii către stat, deşi aceasta datora 2,7 miliarde lei statului, iar în certificatul nr. II/1164 din 19 ianuarie 2002, se precizează că vânzătoarea are impozite şi taxe neplătite către stat.
Or, potrivit art. 70 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public va verifica situaţia proprietăţii şi sarcinile bunului, scop în care va pretinde prezentarea titlurilor de proprietate ale celui care înstrăinează şi, după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum şi certificatul de evidenţă fiscală cu valoarea de impozitare.
De asemenea, se mai arată că nu corespunde realităţii, nici referirea la numărul de înregistrare din cartea funciară (1763), întrucât, având datorii mari către stat, vânzătoarea nu putea înscrie bunul în cartea funciară, decât după prezentarea dovezii de achitare a taxelor şi impozitelor legale, conform art. 68 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor.
Se mai arată că nici în prezent, vânzătoarea nu şi-a achitat aceste datorii către stat, iar în prezent nu mai are calitatea de proprietară asupra bunului în litigiu.
Petenta a mai învederat că datorită autentificării nelegale a contractului de vânzare menţionat, a fost prejudiciată cu sute de milioane de lei, nu şi-a putut desfăşura normal activitatea, ca agent economic obligat să achite la zi datoriile bugetare.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele argumente:
Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Suceava este contrară legii.
Astfel, instanţa a reţinut că notarul public R.A., cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 549 din 22 ianuarie 2002, a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, menţionând că vânzătoarea SC A.P. SA Botoşani a achitat impozitele şi taxele datorate către stat, cu toate că prin certificatul nr. II/1164 din 19 ianuarie 2002, eliberat de Primăria municipiului Botoşani, se atesta, dimpotrivă, că are taxe şi impozite neplătite.
Contrar acestor constatări, curtea de apel a concluzionat că intimata R.A. nu a săvârşit, cu intenţie, infracţiunea de fals intelectual. Nici împrejurarea că intimata nu a solicitat vânzătoarei, certificatul fiscal de înstrăinare, deşi avea această obligaţie, potrivit art. 70 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, nu este avut în vedere de instanţă, în soluţionarea plângerii formulate de petiţionara parte vătămată.
Mai mult se ignoră efectele erga omnes ale unui act de înstrăinare, prin care se constituie drepturi reale imobiliare, susţinându-se că actul ar avea efecte doar între părţile contractante. Tot în sprijinul soluţiei pronunţate, se argumentează că, oricum, contractul s-ar fi încheiat, chiar dacă intimata ar fi solicitat vânzătoarei, certificatul de evidenţă fiscală cu valoarea de impozitare.
Înalta Curte constată că aceste „argumente" sunt contrare prevederilor art. 70 alin. (1) din regulamentul menţionat, potrivit cărora notarul public are obligaţia de a solicita certificatul menţionat, act indispensabil unei autentificări a actelor de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, de natura căreia este şi contractul autentificat, în cauză, de notarul public.
Este evidentă intenţia notarului public R.A., de a frauda legea şi, totodată, de a-şi încălca în mod conştient atribuţiile legale, atât prin nesolicitarea certificatului prevăzut de textul amintit din regulament, cât şi prin înserarea unor menţiuni contrare realităţii referitoare la inexistenţa unor datorii către stat (datorii care există) a vânzătoarei.
Datorită încheierii contractului de vânzare-cumpărare, societatea petentă a fost păgubită, deoarece potrivit deciziei nr. 1695 din 20 martie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, contractul de vânzare-cumpărare nr. 264 din 13 februarie 1997, intervenit între SC A.P. SA Botoşani şi SC H. SRL Botoşani, este în fiinţă, cu efect retroactiv, iar ca agent comercial trebuie să achite toate taxele şi impozitele aferente.
Reţinând că sentinţa este contrară legii, Înalta Curte va admite recursul declarat de partea vătămată, petenta SC H. SRL Botoşani şi va casa sentinţa atacată.
Rejudecând, Înalta Curte va admite plângerea formulată de petentă, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., iar conform alin. (8) lit. b) al aceluiaşi articol, va desfiinţa rezoluţia atacată şi va trimite cauza, procurorului, în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitoarei R.A., pentru faptele reclamate de partea vătămată.
Procurorul urmează a solicita în acest sens, avizele necesare începerii urmăririi penale, va administra probe pentru stabilirea naturii juridice a faptelor intimatei, precum şi a oricăror alte probe în stabilirea adevărului.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionara SC H. SRL Botoşani împotriva sentinţei penale nr. 15 din 13 septembrie 2004, a Curţii de Apel Suceava, privind pe intimata R.A.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi rejudecând:
Admite plângerea formulată de petiţionara SC H.M SRL Botoşani, în sensul că desfiinţează rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a făptuitoarei R.A. din 6 august 2004, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în dosarul nr. 20/P/2004, confirmată prin rezoluţia din 25 august 2004, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 329/II/2/2004 şi trimite cauza, procurorului, în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitoarei R.A.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6893/2004. Penal. întreruperea executării... | ICCJ. Decizia nr. 6901/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
