ICCJ. Decizia nr. 822/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 822/2004
Dosar nr. 4264/2003
Şedinţa publică din 11 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1113 din 19 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul L.V. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani.
Totodată, tribunalul a dispus punerea de îndată în libertate, a inculpatului, constatând că a fost arestat preventiv de la 1 octombrie 2002, a confiscat de la inculpat 0,5 gr. cocaină, 0,7 gr. cocaină şi 10 comprimate Flumitrazepam, rămase după examenul de laborator, a dispus restituirea către inculpat a sumei de 20.000.000 lei depuşi cu titlu de cauţiune şi l-a obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în fapt că organele de poliţie, având sesizări că inculpatul deţine şi comercializează droguri de mare risc, în ziua de 1 octombrie 2002, pe baza autorizaţiei emise de procuror, au efectuat o percheziţie domiciliară la reşedinţa acestuia din Bucureşti, B-dul Dacia, cu care ocazie au găsit cantitatea de 1,43 gr. cocaină şi 20 pastile ce conţineau Flumitrazepam, inculpatul declarând că erau pentru consum propriu.
Împotriva sentinţei penale menţionate a declarat apel numai parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a solicitat a se lua faţă de inculpat şi măsura expulzării, conform art. 117 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 469 din 27 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de parchet şi în baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale, apreciind că, în raport de gradul de pericol social al infracţiunii comise şi persoanei inculpatului care este cetăţean italian se impune luarea măsurii de siguranţă a expulzării.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, susţinând prin apărătorul său că procedura de citare în apel nu a fost îndeplinită potrivit legii, întrucât nu a fost citat la domiciliul său din Italia, temei de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi la instanţă, inculpatul a indicat reşedinţa sa situată în Bucureşti, B-dul Dacia, el fiind administrator la SC R. SRL Bucureşti.
De asemeni, inculpatul, fiind în stare de libertate, în cererea din 29 iunie 2003, adresată instanţei de apel, luând cunoştinţă în urma citării la reşedinţa sa, de termenul de judecată din 2 iulie 2003, a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja un apărător, cerere admisă, iar cauza s-a amânat la 27 august 2003.
De menţionat că inculpatul nu a solicitat să fie citat la altă adresă.
De asemenea, în cererea din 24 noiembrie 2003 formulată personal de inculpat, a solicitat acordarea unui nou termen de judecare a recursului în vederea angajării unui apărător, luând cunoştinţă de termenul de judecată din 26 noiembrie 2003, urmare citării sale la sediul reşedinţei din Bucureşti, fără a solicita citarea sa la o altă adresă.
Prin urmare, inculpatul a avut cunoştinţă de termenele de judecată atât în apel cât şi în recurs, iar prin solicitarea în prezent a fi citat şi la domiciliul din Italia se urmăreşte tergiversarea rămânerii definitive a deciziei din apel prin care s-a dispus expulzarea sa, ca măsură de siguranţă.
Cum din oficiu nu se constată motive de casare, urmează a se respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat şi a fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 469 din 27 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 821/2004. Penal. Stramutare. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 825/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
