ICCJ. Decizia nr. 83/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 83/2004
Dosar nr. 3435/2003
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250 din 20 martie 2003 a Tribunalului Iaşi, inculpatul R.V. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la pedeapsa de 3 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 C. pen. şi art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu un an, în pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpaţii HG şi G.I. au fost condamnaţi la pedepsele de câte 7 ani închisoare, pentru săvârşirea câte unei infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de câte 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat inculpaţilor dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor şi s-a prelungit durata măsurii pentru toţi inculpaţii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 noiembrie 2002 la zi.
S-a constatat că părţile vătămate M.M.N. şi L.D. nu emit pretenţii în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituire în natură a bunurilor sustrase.
În baza art. 329 alin. (4) C. pen., s-a confiscat de la inculpaţi, în folosul statului câte 3.000.000 lei reprezentând sumele obţinute de aceştia prin săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.
Inculpatele R.V. şi C.C.M. au fost condamnate la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, prevăzută şi pedepsită de art. 328 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor şi s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de fond a reţinut că în cursul lunii iulie 2002, inculpaţii R.V. şi R.V. (soţi) l-au cunoscut pe inculpatul HG la discoteca organizată de primii în satul Osoi, judeţul Iaşi şi s-au împrietenit cu acesta, iar ulterior şi cu prietena sa, inculpata C.C.M.
La începutul lunii octombrie 2002, aceiaşi inculpaţi au hotărât să închirieze un apartament pentru a locui împreună: inculpatul R.V., soţia sa, inculpata R.V., inculpatul HG şi prietena acestuia, inculpata C.C.M.
După ce s-au instalat în apartamentul închiriat situat în Iaşi, Aleea Decebal, inculpatul R.V. l-a cunoscut pe inculpatul G.I., agent de pază la Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi, căruia i-a propus să locuiască împreună cu ceilalţi inculpaţi.
Pentru a-şi asigura sumele de bani necesare traiului zilnic şi pentru achitarea sumelor de bani datorate cu titlu de chirie pentru apartamentul în care locuiau, inculpatul R.V. a propus soţiei sale R.V. şi inculpatei C.C.M. să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi în acel apartament, contra sumei de 200.000 lei sau 300.000 lei, propunere acceptată de acestea două.
Pentru a-şi realiza scopul, inculpatul R.V. şi inculpatul G.I. au făcut toate demersurile pentru publicarea unui anunţ în ziarul local E., au stabilit preţul serviciilor ce urmau a fi prestate de cele două inculpate, le-a procurat un telefon mobil la care erau apelate de diverşi clienţi cu care au întreţinut apoi relaţii sexuale.
Din octombrie 2002, ulterior publicării anunţului menţionat şi până în seara zilei de 5 noiembrie 2002, cele două inculpate au întreţinut relaţii sexuale cu circa 30 bărbaţi, încasând sume de câte 200.000 – 300.000 lei, sume de care au profitat şi ceilalţi inculpaţi.
În seara zilei de 5 noiembrie 2002, părţile vătămate M.M.N. şi L.D., citind anunţul din ziar, au hotărât să meargă împreună în apartamentul celor două inculpate pentru a petrece o noapte cu acestea.
În acest scop, partea vătămată L.D. a apelat numărul de telefon indicat în ziar, stabilind cu inculpata R.V. să se întâlnească în apartamentul acesteia la orele 22,00.
Această discuţie a fost auzită şi de ceilalţi inculpaţi care se aflau în acel moment în apartament.
În jurul orelor 22,00, părţile vătămate au ajuns la apartamentul locuit de cele două inculpate, care s-au prezentat cu prenumele de R. şi F., au mers apoi şi au cumpărat băuturi alcoolice în sumă de 450.000 lei, au revenit în apartamentul acestora unde au rămas până, în jurul orelor 2,00.
Împreună au consumat băuturi alcoolice, au dansat, iar partea vătămată M.M. a întreţinut raporturi sexuale cu cele două inculpate.
În acest interval de timp, respectiv de la orele 22,00, până la plecarea părţilor vătămate, inculpaţii R.V., HG şi G.I. au aşteptat în autoturismul numitului B.C., staţionând în preajma blocului în care se afla apartamentul închiriat de aceştia.
În jurul orelor 3,00 – 4,00, părţile vătămate au hotărât să părăsească apartamentul inculpatelor, iar acestea le-au cerut să plătească pentru timpul cât au petrecut împreună.
Părţile vătămate au refuzat să le dea suma de bani, precizându-le că sumele de bani (450.000 lei) cu care au cumpărat băuturi alcoolice sunt suficiente pentru prestaţiile acestora.
În timp ce părţile vătămate părăseau apartamentul, inculpata C.C. a mers la geamul camerei de unde a aruncat o sticlă goală de plastic, potrivit unei înţelegeri avute cu inculpaţii, ceea ce înseamnă că cei doi clienţi nu le-au plătit sumele de bani pretinse.
În acest context, inculpatul R.V. a coborât din autoturismul menţionat şi a mers la uşa de intrare-ieşire din bloc pentru a-i întâmpina pe cei doi clienţi.
Ieşind primul din bloc, M.M. a fost lovit de inculpatul R.V. cu pumnii şi cu picioarele, reproşându-i-se că nu a plătit serviciile celor două inculpate.
Încercând să vină în sprijinul prietenului său, partea vătămată L.D. a fost împinsă peste un gard viu de acelaşi inculpat, a căzut, apoi a fost lovit cu pumnii şi picioarele, atât de inculpatul R.V. cât şi de ceilalţi doi inculpaţi, HG şi G.I.
Fiind imobilizată şi lovită de cei trei inculpaţi, partea vătămată a fost deposedată de un portofel, de către inculpatul R.V., precum şi de pantofii cu care era încălţată, aceştia fiind scoşi de către inculpaţii HG şi G.I.
Au urcat-o apoi pe partea vătămată în autoturismul numitului B.C. şi în timpul deplasării spre locuinţa acestuia, inculpatul i-a propus să-i achite suma de 300.000 lei pentru orele petrecute cu cele două inculpate, altfel îi vor „sechestra" soţia şi copilul.
Inculpatul i-a lăsat un număr de telefon părţii vătămate pentru a fi contactat în vederea achitării sumei pretinse.
În aceeaşi zi, respectiv în dimineaţa zilei de 6 noiembrie 2002, după ce partea vătămată a ajuns în locuinţa sa şi a povestit mamei sale L.C. că a fost lovită şi deposedată de bunuri au fost sesizate organele de poliţie.
Cu prilejul percheziţiei domiciliare a fost găsită în locuinţa inculpaţilor cartela telefonică ce a fost sustrasă din portofelul părţii vătămate L.D.
În faza urmăririi penale au fost restituite acesteia bunurile sustrase, mai puţin suma de 600.000 lei.
Împotriva hotărârii au declarat apel inculpaţii R.V., HG şi G.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor considerate prea severe, raportat la fapte şi persoana lor.
Inculpatul HG a susţinut că participaţia sa la săvârşirea infracţiunilor este minoră, constând în prezenţa sa la faţa locului cu ocazia deposedării de bunuri a părţii vătămate, iar fapta de proxenetism a fost săvârşită de inculpat în modalitatea de tragere de foloase de pe urma săvârşirii faptei de prostituţie.
A solicitat să se dea eficienţă circumstanţelor atenuante şi să se reducă pedepsele sub minimul prevăzut de lege.
Inculpatul G.I. a susţinut că nu a comis infracţiunea de proxenetism şi că în ce priveşte infracţiunea de tâlhărie a fost doar prezent la locul faptei.
Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor constatând că pe baza probelor care au fost complet şi just apreciate instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt exactă, stabilind contribuţia materială infracţională a fiecărui inculpat în mod diferenţiat.
Încadrarea juridică dată faptelor a fost corectă, iar pedepsele just individualizate în raport cu gravitatea faptelor şi persoana inculpaţilor, fiind avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii HG, G.I. şi R.V.
În motivarea recursurilor primii doi recurenţi au criticat hotărârile pronunţate, în principal pentru nelegalitate sub aspectul omisiunii citării părţii vătămate L.D., solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă, iar în subsidiar au criticat hotărârile pentru netemeinicie în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate apreciate ca fiind exagerate.
Aceeaşi critică o invocă şi recurentul inculpat R.V. care solicită de asemenea redozarea pedepselor în sensul reducerii lor.
Examinând cauza, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, din analiza actelor dosarului rezultă că în cauză nu au rămas nelămurite aspecte esenţiale, necesare aflării adevărului, astfel că nu se impune administrarea unor alte probe.
Împrejurarea că la judecata în fond şi în apel a părţii vătămate L.D., deşi citată nu s-a prezentat, a lipsit de la dezbateri, iar procedura de citare cu acesta pentru termenul din 13 martie 2003 nu a fost legal îndeplinită, nu oferă posibilitatea inculpatului de a se prevala de această omisiune, în recurs, atâta timp cât acestuia nu i s-a cauzat nici o vătămare şi ca atare nu există o nulitate în sensul art. 197 alin. (1) C. proc. pen., care să atragă desfiinţarea hotărârii.
De altfel, se constată că declaraţiile părţii vătămate L.D. date în faza urmăririi penale se coroborează cu cele ale părţii vătămate M.M., în parte cu cele ale inculpaţilor şi cu cele ale martorilor, declaraţii menţinute de aceştia din urmă şi în faza cercetării judecătoreşti, astfel că susţinerile inculpaţilor cu privire la suplimentarea probatoriului şi reluarea judecăţii nu pot fi primite.
Referitor la cel de-al doilea motiv de casare care vizează greşita individualizare a pedepselor se constată că şi acesta este neîntemeiat, Curtea apreciind că pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi cu scopul prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu există nici un temei pentru reducerea acestora.
Examinând cauza şi din oficiu, Curtea reţine că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, recursurile declarate de inculpaţi apar ca nefondate şi vor fi respinse ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.I., HG şi R.V. împotriva deciziei penale nr. 240 din 26 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce, din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 21 noiembrie 2002 la 8 ianuarie 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 827/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 830/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
