ICCJ. Decizia nr. 826/2004. Penal. Art.208, 209, 254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 826/2004
Dosar nr. 5717/2003
Şedinţa publică din 11 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 12 martie 1996 a Tribunalului Suceava, printre alţii, a fost condamnat şi inculpatul I.I.A. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 861 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani.
Totodată tribunalul a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 februarie la 21 martie 1995, a constatat prejudiciul cauzat părţii civile S.E.P.P.L. Gura Humorului, în valoare de 2.185.400 lei, recuperat şi a obligat pe inculpat la 46.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut în fapt că inculpatul, împreună cu alţi inculpaţi condamnaţi în cauză, în seara zilei de 6 decembrie 1994, au sustras 4 mc cherestea răşinoase sortiment TW export, în valoare de 2.185.400 lei, de la S.I.L. Frasin, fapta fiind înlesnită de doi gardieni publici.
Prin Decizia penală nr. 26 din 3 martie 1997, a Curţii de Apel Suceava, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a desfiinţat sentinţa penală, numai cu privire la aplicarea art. 861 C. pen., faţă de toţi inculpaţii, dispoziţie ce a fost înlăturată, inculpaţii urmând să execute pedepsele.
Împotriva acestei decizii, inculpatul I.I.A. a declarat recurs, la data de 8 decembrie 2003, când a fost încarcerat în vederea executării pedepsei.
Prin încheierea nr. 6087 din 22 decembrie 2003, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis cererea condamnatului I.I.A. şi în baza art. 3855 C. proc. pen., s-a suspendat executarea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani închisoare emis de Tribunalul Suceava, reţinându-se că inculpatul este în termen de recurs, întrucât nu a fost prezent la judecarea apelului şi nici la pronunţare la termenul din 3 martie 1997 şi nu i s-a comunicat copia de pe dispozitivul deciziei penale nr. 26 din 3 martie 1997.
În recursul declarat, inculpatul a susţinut că procedura de citare nu a fost îndeplinită în faţa instanţei de apel pentru termenele de judecată, iar la instanţa de fond, încheierea de dezbateri din 17 ianuarie 1996 şi încheierea de repunere a cauzei pe rol din 24 ianuarie 1996, nu sunt semnate şi de-al doilea judecător şi la încheierea dezbaterilor din 14 februarie 1996 nu i s-a acordat cuvântul în fond, fiindu-i astfel încălcate drepturile procesuale.
În subsidiar, a cerut a se constata prescripţia răspunderii penale, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 15, 171 şi 21 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este fondat pentru ultimul motiv de casare.
Se constată că la termenul de judecată în apel din 9 decembrie 1996, s-a amânat judecarea la 8 ianuarie 1997 pentru că procedura de citare cu inculpatul nu a fost îndeplinită, pentru termenele de judecată din 8 ianuarie şi 3 februarie 1997 procedura de citare a fost îndeplinită, neavând relevanţă că nu s-a menţionat numele soţiei sau mamei sale care au semnat de primire, iar pentru termenul de judecată din 3 martie 1997 s-a îndeplinit prin afişare pe uşa principală a locuinţei.
De asemenea, încheierea din 17 ianuarie 1996 a instanţei de fond, în care s-au consemnat dezbaterile în fond ca şi încheierea din 24 ianuarie 1996 când s-a repus cauza pe rol, corect au fost semnate numai de preşedintele de complet, nu şi de ceilalţi membri, judecători, ai completului de judecată conform art. 305 alin. (2) C. proc. pen., obligaţia semnării de către toţi membrii completului fiind numai a minutei care constituie şi dispozitivul hotărârii conform art. 309 C. proc. pen.
În sfârşit, din încheierea din 14 februarie 1996 când au avut loc dezbaterile în fond, rezultă că inculpatului I.I.A. i s-a acordat ultimul cuvânt şi a lăsat la aprecierea instanţei soluţia.
Prin urmare, criticile recurentului inculpat referitoare la procedura de citare şi încălcarea unor drepturi procesuale nu sunt întemeiate.
Recursul acestuia urmează însă a fi admis, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Sub acest aspect inculpatul a comis fapta de furt la data de 6 decembrie 1994, pentru care legea în vigoare la acea dată prevedea pedeapsa cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Potrivit art. 122 lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani, iar dacă termenul de prescripţie este depăşit cu încă jumătate, potrivit art. 124, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperii ar interveni.
Prin urmare, de la data comiterii faptei şi până în prezent s-a împlinit termenul de prescripţie de 5 ani + 2 ani şi 6 luni, deci cu încă jumătate, şi anume de 7 ani şi 6 luni.
Cum potrivit art. 121 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală, urmează a se admite recursul declarat, a se casa hotărârile pronunţate în cauză în ce-l priveşte pe inculpatul recurent şi a se înceta procesul penal conform art. 10 alin. (1) lit. f) şi art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul I.I.A. împotriva deciziei penale nr. 26 din 3 martie 1997 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 30 din 12 martie 1996 a Tribunalului Suceava cu privire la inculpatul I.I.A., pentru intervenirea unei cauze de înlăturare a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I.I.A., pentru infracţiunea de furt calificat în paguba avutului privat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen., intervenind prescripţia răspunderii penale.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 825/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 827/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
