ICCJ. Decizia nr. 825/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 825/2004
Dosar nr. 5801/2003
Şedinţa publică din 11 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116 din 22 aprilie 2003, Tribunalul Suceava a dispus achitarea inculpatului M.O.V. trimis în judecată pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., prin aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
S-a motivat că nu inculpatul este autorul omorului comis asupra victimei Ş.E.
Împotriva sentinţei a declarat recurs procurorul care a criticat hotărârea pentru greşita achitare şi a cerut restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi pentru completarea urmăririi penale.
Prin Decizia penală nr. 366 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Suceava a admis apelul procurorului, a desfiinţat sentinţa penală nr. 116/2003 a Tribunalului Suceava şi a restituit cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi pentru completarea urmăririi penale.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care în principal a criticat-o pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 333 C. proc. pen., referitoare la restituirea cauzei cerând menţinerea hotărârii de achitare, iar în subsidiar a cerut restituirea cauzei la alt parchet decât cel de pe lângă Tribunalul Iaşi, motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 333 C. proc. pen., în tot cursul judecăţii instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
În cauză instanţa de apel în mod corect a motivat că starea de fapt nu a fost pe deplin stabilită şi că urmărirea penală nu este completă soluţia instanţei de fond fiind netemeinică sub acest aspect. De asemenea, a apreciat în mod just că în faţa instanţei nu s-ar putea completa lipsurile de la urmărirea penală decât cu mare întârziere.
Prin urmare condiţiile de la art. 333 C. proc. pen., fiind îndeplinite instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică restituind cauza la procuror cu arătarea motivelor de restituire şi indicarea împrejurărilor ce urmează a fi lămurite.
Cât priveşte parchetul la care s-a dispus restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale acesta nu poate fi decât cel de pe lângă Tribunalul Iaşi astfel cum a hotărât instanţa.
Chiar dacă în cursul judecării fondului, cauza a fost strămutată de la Tribunalul Iaşi la Tribunalul Suceava nu se poate raţiona că prin efectul strămutării competenţa completării urmăririi penale s-ar fi modificat astfel că Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi care a efectuat potrivit competenţei legale urmărirea penală ar fi devenit necompetent să efectueze această completare.
Astfel, din examinarea dispoziţiilor art. 55 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că efectul strămutării nu poate fi altul decât acela al transmiterii judecării de la o instanţă la o altă instanţă egală în grad.
A proroga acest efect dincolo de limitele arătate de lege ar fi nelegal.
Prin urmare completarea urmăririi penale după aplicarea art. 333 C. proc. pen., nu poate fi făcută decât de procurorul de la parchetul care potrivit dispoziţiilor legale generale referitoare la competenţa materială şi teritorială este competent să efectueze urmărirea penală. Or, în cauză această competenţă aparţine procurorului din Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi ce urmează să completeze urmărirea penală conform deciziei Curţii de Apel Suceava.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.O. împotriva deciziei penale nr. 366 din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 822/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 826/2004. Penal. Art.208, 209, 254 c.pen.... → |
|---|
