ICCJ. Decizia nr. 985/2004. Penal. Art.176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.985/2004
Dosar nr. 5771/2003
Şedinţa publică din 19 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin sentinţa penală nr. 235 din 8 septembrie 2003, condamnă pe inculpatul A.F.D. la:
a) un an şi 6 luni de închisoare, pentru infracţiunea de conducere, fără permis, pe drumurile publice, a unui autovehicul, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966;
b) un an şi 6 luni de închisoare, pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 38 alin. (1) din acelaşi decret, pedepse graţiate, prin efectul Legii nr. 543/2002;
c) 10 ani de închisoare, pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen.;
d) detenţiune pe viaţă, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. b) şi d) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., cele patru pedepse au fost contopite în cea mai grea, cu aplicarea art. 71 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.
Inculpatul a fost menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenţia preventivă.
El a fost obligat la 70.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că, în noaptea de 21 iunie 2002, deşi nu poseda permis de conducere, inculpatul a condus, pe drumurile publice, autoturismul, în care se aflau numitele M.I.M., cetăţean maghiar şi A.C.E., din Oradea, pe care le-a ucis, apoi a încuiat maşina şi a fugit de la locul faptei.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpatul declară apel.
Parchetul critică sentinţa, motivând că, în mod greşit, instanţa l-a achitat pe inculpat, pentru infracţiunea de tâlhărie.
Inculpatul susţine că nu a ucis cele două femei, încât în mod eronat a fost condamnat.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 437 din 3 decembrie 2003, respinge, ca nefondat, apelul parchetului şi îl admite pe acela al inculpatului, căruia îi reduce pedeapsa, aplicată pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, la 22 de ani de închisoare şi 8 ani interzicerea unor drepturi, urmând ca, efect al contopirii, să execute această pedeapsă.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Inculpatul a fost menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus, în continuare, detenţia preventivă.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpatul declară recurs.
Parchetul critică Decizia, motivând că nu se justifică achitarea inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie şi nici reducerea pedepsei aplicate acestuia nu se justifică.
La rândul său, inculpatul susţine că nu a comis omorul, încât în mod eronat a fost condamnat.
Criticile nu sunt întemeiate.
Martorii oculari, R.G.S. şi G.M., confirmă că autoturismul în discuţie, a ars în noaptea de 21 iunie 2002, situaţie constatată, în aceeaşi noapte, de poliţia comunei Beliu, judeţul Arad, care a găsit cadavrele, carbonizate ale celor două femei, în maşină.
Poliţia mai constată, fără dubiu, că autoturismul respectiv nu prezintă avarii de impact cu alte vehicule sau cu corpuri dure şi că cele două cadavre se află înăuntrul maşinii cu excepţia unui os, provenit din gambă şi calcaneu, aflat la 15 m de portieră.
La 1,5 km de şosea, martorul F.M., student la Drept, descoperă o baltă de sânge şi un cercel, aparţinând unei din cele două victime.
Lângă balta de sânge, se găsesc resturi de lumânări, scotch, bucăţi de material textil şi mucuri de ţigări, precum şi o şipcă, cu urme de sânge, pe care se află fâşii din material textil, de asemenea pătate cu sânge.
La 100 de metri de balta de sânge, se descoperă alte lumânări, arse şi întregi şi boabe de piper, iar într-un boschet, o altă şipcă pătată cu sânge şi resturi de ţesătură arsă, urme de derapaj auto şi diferite ambalaje.
Şipcile proveneau dintr-un gard situat la 175 m, de locul unde au fost găsite.
Expertizele stabilesc că sângele aparţinea victimelor, care au decedat înaintea incendierii autovehiculului în care au fost găsite cadavrele lor.
Martorii M., K.M., P.F., G.V.I., confirmă că, în seara de 21 iunie 2002, au văzut victimele în compania inculpatului, care confirmă acest lucru, adăugând că le-a făcut „vrăji", de mai multe ori, el fiind specialist în astfel de „ritualuri".
Martorul E.I. confirmă că autovehiculul incendiat este al său şi că l-a împrumutat inculpatului, la cererea acestuia din urmă, care a motivat că are nevoie de maşină pentru a se deplasa să efectueze vrăji.
Pe drumul satului Lunca Tezeului, inculpatul a avariat vehiculul, dar a părăsit locul accidentului, deoarece nu vroia să se afle că el nu are permis de conducere.
Inculpatul recunoaşte aceste fapte, declaraţiile sale, de recunoaştere, coroborându-se cu cele ale martorilor C.A., S.L.A. şi T.P.
Inculpatul susţine că a condus pe E.I. pe câmp, pentru efectuarea unui ritual vrăjitoresc, dar, la locul unde pretinde că s-a deplasat, nu s-a găsit nici o urmă de lumânări, smirnă, tămâie sau alte obiecte primite de la E.I.
Inculpatul recunoaşte că a fost cu cele două femei, victime, la locul unde au fost găsite carbonizate, unde s-a deplasat cu autoturismul, proprietatea lui M.I.M., victima cu care s-a întâlnit la orele 22,30 – 23,00.
Inculpatul mai declară că, în aceeaşi seară, le-a comunicat victimelor că este obosit, încât vrăjile le va face a doua zi, iar martorul E.I. confirmă că, în seara aceea, inculpatul a dormit împreună cu el.
Inculpatul recunoaşte că a fost, împreună cu victimele, la locul unde au fost găsite carbonizate şi că a intenţionat să le facă „vrăjile" cerute de cele două femei, care aveau pregătite materialele necesare: lumânări, scotch, fâşii din material textil, şipci, smirnă, tămâie, etc. Şi că, înainte de „ritual", cei trei au fumat, iar mucurile ţigărilor au fost aruncate acolo.
Inculpatul mai declară că, înainte de a începe „ritualul", a comunicat victimelor că trebuie să le hipnotizeze, scop în care trebuie să le „răstignească" pe şipcile din lemn, pe care să le lege cu fâşiile din material textil şi că, după legarea A.C.E., aceasta a început să geamă, moment în care cealaltă femeie a pierdut un cercel.
Ulterior, declară inculpatul, A.C.E. a decedat, încât se consideră vinovat de moartea ei. Că, împreună cu cealaltă femeie, au luat cadavrul A.C.E. şi l-au introdus în maşina, care, ulterior a ars.
Inculpatul mai declară că, după introducerea, în autoturism, a cadavrului A.C.E., a plecat de la locul respectiv, apoi a văzut maşina în flăcări.
În alte declaraţii, inculpatul susţine că, la locul unde au fost găsite cadavrele, carbonizate, ale celor două femei, a fost agresat de „nişte mascaţi", care au luat, „posibil nişte droguri", din maşina victimelor, pe care „mascaţii" le-au împuşcat, versiune cu totul fantezistă.
Parchetul a stabilit, însă, că, la întâlnirea cu inculpatul, victimele aveau, asupra lor, cantităţi importante de bijuterii din aur şi mari sume de bani, deoarece se ocupau cu comercializarea de produse aduse din Ungaria, cum confirmă fiica victimei M.I.M.
Lângă cele două cadavre carbonizate s-au găsit urme de aur, argint şi platină.
Cert este că, aşa cum atestă actele medico-legale de la dosar, cele două femei au fost ucise înainte de a fi incendiate şi că, înainte de a înceta din viaţă, ele au fost însoţite de inculpat, cum confirmă acesta din urmă şi cum, corect, au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel.
Nu sunt temeiuri pentru ca hotărârea instanţei de apel să fie desfiinţată.
Din oficiu, nu se constată motive de casare să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menţinută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul A.F.D., împotriva deciziei penale nr. 437/ A din 3 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 iunie 2002, la 19 februarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 982/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 986/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
