ICCJ. Decizia nr. 992/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 992/2004
Dosar nr. 26/2004
Şedinţa publică din 19 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa penală nr. 51/ P din 25 noiembrie 2003, condamnă pe inculpatul R.F. la:
a) 9 luni de închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.;
b) 3 luni de închisoare, pentru participare improprie la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289, raportat la art. 31, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.;
c) 90 de zile de închisoare, pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., cele trei pedepse au fost contopite în cea mai grea, de 9 luni de închisoare, a cărei executare a fost suspendată, condiţionat, conform art. 81 – art. 82 din acelaşi cod.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că inculpatul, inspector principal la Poliţia de Frontieră este proprietarul unui autoturism Opel Astra, asigurat la A. pentru perioada 24 noiembrie – 31 decembrie 2002.
În dimineaţa de 10 februarie 2003, inculpatul se deplasează cu autoturismul la locul de muncă, V.N.V., împreună cu martorul M.R., coleg de serviciu.
Pe drum, maşina părăseşte carosabilul, datorită poleiului, suferind unele avarii, pentru care nu era asigurat.
În aceeaşi zi, de 10 februarie 2003, inculpatul semnează poliţa de asigurare şi achită taxele aferente tip C., dar, potrivit legii, protecţia de asigurare începea după 3 zile, adică la 13 februarie 2003, motiv pentru care inculpatul schimbă, abuziv, data producerii accidentului, de la 10 la 15 februarie 2003, pentru a putea ridica, de la asigurator, suma de 40.000.000 lei, despăgubiri.
Întrucât se declanşează cercetările, inculpatul renunţă la despăgubiri.
Inculpatul declară recurs, motivând că:
a) tentativei de înşelăciune îi este aplicabil art. 22 C. pen., privind desistarea;
b) greşit a fost condamnat pentru participarea, improprie, la infracţiunea de fals intelectual.
c) fapta prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedepsele, ţinând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a făcut, indubitabil, dovada că, pentru a încasa despăgubiri necuvenite, inculpatul a declarat la poliţia din V.N.V. şi la filiala U. din Mangalia că accidentul s-a produs la 15 februarie 2003, deşi ştia bine că el a avut loc la 10 februarie 2003. Astfel, poliţistul de la V.N.V. a eliberat, fără vinovăţie, documente false.
De altfel, inculpatul ştia că, potrivit art. 223 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, şoferul implicat într-un accident este obligat să anunţe imediat poliţia, ceea ce nu a făcut.
De asemenea, inculpatul a ştiut că actul încheiat de poliţia V.N.V., în baza declaraţiei sale mincinoase, nu trebuia prezentat la S.C. U. S.A., în vederea producerii de consecinţe juridice, încât uzul de fals este evident.
Prin prezentarea, ca adevărată, a unei fapte mincinoase, în scopul obţinerii celor 40 de milioane lei despăgubiri necuvenite, inculpatul a încercat să înşele pe asigurător. S-a „desistat" după ce s-au declanşat cercetările, ceea ce nu mai constituie desistare, în sensul legii.
Falsul în declaraţii prezintă pericolul unei infracţiuni, mai ales atunci când un asemenea fals este comis de un poliţist, cu pregătirea şi funcţia inculpatului.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, hotărârea atacată va fi menţinută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 51/ P din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 986/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 993/2004. Penal. Art.215 alin.1 c.pen. Recurs... → |
|---|
