ICCJ. Decizia nr. 977/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 977/2004
Dosar nr. 5593/2003
Şedinţa publică din 19 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2153 din 11 noiembrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu a fost condamnat inculpatul M.M. la 4 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 8 iunie 2002 la zi.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 07 iunie 2002, inculpatul M.M. a intrat în camera mamei sale, partea vătămată M.G. şi observând că aceasta dormea dezvelită, s-a gândit să întreţină cu ea raport sexual.
Astfel, inculpatul a trezit-o pe mama sa din somn şi i-a cerut să întreţină cu el raport sexual, iar la refuzul acesteia a imobilizat-o, i-a astupat gura să nu ţipe şi prin constrângere a întreţinut raport sexual.
Mai târziu, partea vătămată a reuşit să fugă din casă şi a mers la martora F.L., vecina sa, căreia i-a povestit ce s-a întâmplat.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, a raportului medico-legal care a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni care erau urmările unui raport sexual (viol), probe coroborate cu declaraţiile inculpatului de recunoaştere a săvârşirii faptei.
Tribunalul Giurgiu, prin Decizia penală nr. 828 din 23 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva ambelor hotărâri, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 şi 7 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, considerându-le a fi fost pronunţate cu încălcarea legii.
Recursul în anulare este fondat în baza următoarelor considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., violul este agravat când este săvârşit asupra unui membru de familie şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi. Această infracţiune constă deci, atunci când violul este săvârşit asupra unui membru de familie.
Potrivit art. 203 C. pen., constituie infracţiune de incest raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că nu se poate vorbi de o suprapunere, o confundare a subiecţilor celor două infracţiuni, aşa încât aceasta să poată determina absorbirea incestului în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen.
Astfel, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de incest constă în întreţinerea unui raport sexual, adică a unei legături sexuale fireşti naturale între rude în linie directă sau între fraţi şi surori.
Un asemenea raport poate avea loc cu acordul ambelor persoane.
Pe de altă parte, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de viol constă în actul sexual de orice natură, săvârşit prin constrângere cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, iar în modalitatea agravată când subiectul pasiv calificat are calitatea de membru de familie, aşa cum este definit prin prevederile art. 1491 C. pen.
Pe lângă diferenţele existente între elementele materiale ale celor două infracţiuni, deosebiri există şi în ceea ce priveşte subiectul pasiv. Astfel, subiect pasiv al infracţiunii de viol, în forma prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., este membrul de familie (soţul sau ruda apropiată, dacă acesta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul, conform art. 1491 C. pen.). În cazul infracţiunii de incest, raportul sexual între rude în linie directă sau fraţi şi surori, poate avea loc cu acordul ambelor persoane, situaţie în care fiecare răspunde cu subiect activ al infracţiunii. În cauză, infracţiunea de incest fiind săvârşită prin constrângere se reţine numai în sarcina agresorului.
Astfel, când victimă a actelor sexuale este ruda apropiată (ascendent) care locuieşte şi gospodăreşte cu făptuitorul, fapta va fi încadrată în dispoziţiile art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., iar când aceeaşi persoană (rudă apropiată în linie directă, ascendent) este supusă raportului sexual, va exista, în concurs ideal şi infracţiunea de incest.
În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi infracţiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale la stabilirea şi aplicarea ei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, a condamnatului, scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând cauzei aceste dispoziţii legale se reţine că infracţiunile săvârşite prezintă grad ridicat de pericol social, fapta aducând atingere, libertăţii şi inviolabilităţii vieţii sexuale şi normelor morale pe baza cărora este clădită şi concepută familia.
Însă, în procesul stabilirii pedepsei, trebuie acordată semnificaţie juridică şi persoanei inculpatului, tânăr, fără antecedente penale şi sincer pe parcursul desfăşurării fazelor procesului penal.
Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul în anulare este fondat, a fi admis, a casa hotărârile atacate şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În cauză, neexistând culpă procesuală cheltuielile ocazionate la judecarea prezentului recurs în anulare urmează a fi suportate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 2153 din 11 noiembrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu şi deciziei penale nr. 828 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu, privind pe inculpatul M.M.
Casează hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la aplicarea circumstanţelor atenuante, pe care le înlătură.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi art. 203 C. pen.
În baza art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., condamnă pe inculpatul M.M. la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 203 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. b) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Deduce perioada executată.
Anulează mandatul de executare emis anterior şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei decizii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 967/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 982/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
