ICCJ. Decizia nr. 963/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 963/2004
Dosar nr. 65/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 150 din 20 ianuarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 9072/2002, Judecătoria Tulcea a condamnat pe inculpatul B.M.G. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen. (fapta din 21 iulie 2002).
În temeiul art. 26, raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare (fapta din 16 august 2002).
În baza art. 26, raportat la art. 209 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) din acelaşi cod, a mai condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare (fapta din 16 august 2002).
În temeiul art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 şi urm. şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (faptele din 21 august 2002).
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 şi art. 110 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile O.V., C.S. şi P.F., dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 2.800.000 lei către O.V., la plata sumei de 13 milioane lei către C.S. şi la plata a un milion lei către P.F., cu titlu de despăgubiri civile.
A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă C.M.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 2.165.000 lei.
Instanţa a reţinut că la 21 iulie 2002, inculpatul minor B.M.G. împreună cu A.C. au luat un cal de pe câmp, pe care ulterior au încercat să-l vândă, dar nereuşind, l-au abandonat.
La 16 august 2002, în timp ce A.C. a pătruns în casa lui C.S., sustrăgând suma de 13 milioane lei, inculpatul minor a stat de pază, iar ulterior au împărţit suma.
În perioada 21-24 august 2002, inculpatul minor a săvârşit mai multe furturi din autoturisme (bani, brichete, ochelari, telefoane mobile), bunuri pe care şi le-a însuşit.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
Împotriva acestei sentinţe, în baza art. 409 şi a art. 410 partea I pct. 4 teza a II-a C. proc. pen., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat recurs în anulare.
Motivul invocat s-a referit la aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele legale, inculpatului minor.
Astfel, s-a arătat că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt calificat în forma continuată săvârşită de minor, precum şi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, sunt nelegale, întrucât depăşesc limita minimă a pedepsei, limită care trebuia coborâtă în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c), conform art. 76 lit. d) C. pen.
Recursul în anulare este fondat, pentru motivul invocat, precum şi pentru aplicarea Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse.
Înalta Curte constată că, într-adevăr, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului minor pentru infracţiunea continuată de furt calificat, săvârşită în perioada 21-24 august 2002, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 şi urm. şi art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen., precum şi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare sunt nelegale.
Pedeapsa pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) C. pen., este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Potrivit art. 109 C. pen., pentru inculpaţii minori limitele pedepselor se reduc la jumătate. În speţă, limita minimă a pedepsei fiind un an şi 6 luni închisoare.
Or, reţinându-se circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., potrivit art. 76 lit. d) din acelaşi cod, pedeapsa trebuia coborâtă sub minimul special al pedepsei (calculat mai sus), până la minimul general.
Înalta Curte, va admite recursul în anulare, va casa sentinţa atacată, înlăturând aplicarea art. 33 şi art. 34 C. pen. şi repunând în individualitatea lor pedepsele aplicate.
Urmează a se reduce pedeapsa (nelegală) stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 şi art. 99 şi urm. C. pen., de la 2 ani închisoare la un an închisoare.
Totodată va constata că sunt graţiate integral şi condiţionat toate pedepsele aplicate pentru infracţiuni de furt calificat şi complicitate la furt (de 9 luni închisoare, 3 luni închisoare şi un an închisoare, pedeapsă redusă ca urmare a admiterii recursului în anulare), în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002. Se vor pune în vedere inculpatului consecinţele nerespectării dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.
Ca urmare, pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată în baza art. 26, raportat la art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen., va fi suspendată condiţionat în temeiul art. 81 şi art. 110 C. pen., pe un termen de încercare de un an, aplicându-se şi dispoziţiile art. 359 C. proc. pen.
Urmează a se menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 150 din 20 ianuarie 2003 a Judecătoriei Tulcea, privind pe inculpatul B.M.G.
Casează hotărârea atacată cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de furt în formă continuată, comisă în perioada 21-24 august 2002.
Înlătură aplicarea art. 33 şi art. 34 C. pen. şi repune pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 99 şi următoarele C. pen., săvârşită în perioada 21-24 august 2002, de la 2 ani închisoare la un an închisoare.
Constată că pedepsele de 9 luni închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., art. 99 şi următoarele C. pen., de 3 luni închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., art. 99 şi următoarele C. pen. şi de un an închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., art. 99 şi următoarele C. pen., sunt graţiate integral şi condiţionat prin art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Pune în vedere inculpatului B.M.G. consecinţele nerespectării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 81 şi art. 110 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 luni închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 99 şi următoarele C. pen., pe un termen de încercare de un an.
Face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2004. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 967/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
