ICCJ. Decizia nr. 967/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 967/2004
Dosar nr. 5656/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21 din 28 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1945/P/2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.G. împotriva rezoluţiei procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dispusă la 5 martie 2001 în dosarul nr. 135/P/2000.
Instanţa a considerat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală, pentru că faptei imputate notarei (învinuită de săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)) îi lipseşte un element constitutiv, şi anume, latura subiectivă.
Împotriva acestei sentinţe, petentul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru argumentele ce urmează:
Prin Rezoluţia din 5 martie 2001, dată în dosarul nr. 135/P/2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarei publice D.E., din cadrul C.N.P. Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Procurorul a reţinut că notarul public D.E., cu ocazia autentificării contractului de împrumut nr. 1691, contractului de garanţie imobiliară nr. 1692, a procurii speciale nr. 1693 şi a declaraţiei nr. 1694, toate încheiate la data de 10 octombrie 1997, a procedat la identificarea părţilor pe baza buletinelor de identitate prezentate, conform normelor legale în vigoare, fiind indusă în eroare de prezentarea actului de identitate de către o altă persoană, a avut reprezentarea că este titularul acestuia. S-a reţinut că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual sub aspectul laturii subiective.
De altfel, prin adresa nr. 2306/IG/N/2000 din 22 ianuarie 2001, Ministrul Justiţiei a comunicat Procurorului General al României că nu a avizat cercetarea penală a notarului public menţionat, întrucât actele preliminare efectuate în cauză nu oferă indicii privind săvârşirea infracţiunii de fals intelectual de către acesta.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 21 din 28 octombrie 2003 (care a fost atacată prin prezentul recurs) a respins plângerea formulată de petentul C.G., menţinând soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror.
Înalta Curte, verificând rezoluţia atacată de petent şi sentinţa instanţei de fond, pe baza lucrărilor şi a materialului probator din dosarul cauzei, constată că recursul declarat de petent este nefondat, pentru că, într-adevăr, deşi conform expertizelor criminalistice efectuate în cauză, înscrisurile autentificate de notarul public nu au fost semnate de petent, nu se poate reţine săvârşirea de către notar a infracţiunii de fals intelectual, lipsind latura subiectivă, sub forma intenţiei, cerută de dispoziţiile art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Potrivit art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Or, sub aspectul existenţei intenţiei notarului public de a falsifica înscrisurile autentificate nu s-au făcut dovezi referitoare la cunoaşterea de către acesta a identităţii false a persoanei care a semnat în locul petentului actele în cauză, împrejurare în care soluţia de neîncepere a urmăririi penale este corectă.
De asemenea, nu s-a contestat chiar de către petent că încă din anul 1997 a aflat de existenţa actelor autentificate de notar, iar actul său de identitate este cel menţionat în acele acte. Petentul a explicat prezentarea actului său de identitate la notar prin sustragerea buletinului de identitate de către soţia sa C.G., parte contractantă.
Prin rezoluţia atacată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a disjuns cauza cu privire la C.G. şi persoana neidentificată (care s-a prezentat în locul petentului la notar) şi a trimis cauza la Poliţia municipiului Craiova în vederea identificării celuilalt participant şi a completării cercetărilor pentru infracţiunile de furt, prevăzută de art. 208 – art. 210, participaţie improprie la infracţiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 289, art. 288 şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. Plângerea petiţionarului nu a vizat însă şi această măsură procesual penală dispusă de procuror, măsură rămasă definitivă prin neatacare.
Constatând că soluţia pronunţată de instanţa de fond, curtea de apel, este legală şi temeinică în raport cu probele efectuate în cauză, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 21 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să la plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 963/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 977/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
