ICCJ. Decizia nr. 106/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 106/2005
Dosar nr. 6303/2004
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa din 30 iulie 2004, emisă în dosarul nr. 46/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei A.C., notar public, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., şi sancţionarea administrativă a acesteia cu o amendă de 8.000.000 lei, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 91 C. pen.
Plângerea formulată de persoana vătămată B.C.C. împotriva acestei ordonanţe a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa penală nr. 25 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs petiţionarul B.C.C., care a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi judecarea intimatei A.C., pentru infracţiunile de fals şi abuz în serviciu.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că B.C.C. s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani cu plângere împotriva notarului public A.C., pentru faptul de a fi autentificat o declaraţie falsă făcută în numele lui, din care rezulta că este de acord ca fiica sa B.D.A. să fie înscrisă pe paşaportul mamei, B.M., în scopul plecării în străinătate împreună cu aceasta.
În urma cercetărilor efectuate de organele poliţiei s-a constatat că faptele reclamate de B.C.C. sunt reale, dar că falsul nu a fost comis de învinuita A.C. ci de soţia petentului care, cu complicitatea unui bărbat rămas neidentificat, prezentat ca fiind soţul ei, a indus-o în eroare pe învinuită, determinând-o să autentifice declaraţia falsă menţionată în plângerea petentului.
În motivarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei A.C., parchetul a reţinut că nu se poate reţine în sarcina învinuitei infracţiunea de fals şi că la autentificarea declaraţiei necorespunzătoare realităţii, prezentate de soţia petentului a contribuit şi modul neglijent în care şi-a îndeplinit atribuţiile învinuita, apreciind însă că, fapta nu întruneşte pericolul social al unei infracţiuni.
Luând în considerare împrejurările concrete în care notarul public A.C. a autentificat declaraţia falsă prezentată de soţia petentului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că soluţia dată de parchet în cauză este temeinică şi legală şi că, de asemenea, sentinţa prin care Curtea de Apel Suceava a dispus respingerea plângerii petentului împotriva ordonanţei procurorului corespunde dispoziţiilor prevăzute de lege.
În consecinţă, recursul declarat de petiţionarul B.C.C. urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.C.C. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul petiţionar să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1050/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1070/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
