ICCJ. Decizia nr. 1050/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1050/2005
Dosar nr. 70/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin sentinţa nr. 29 din 13 decembrie 2004, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.P.S., menţinând rezoluţia din 5 august 2004, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în dosarul penal nr. 55/P/2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, petiţionarul s-a plâns împotriva rezoluţiilor din 5, respectiv, 14 august 2004 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul penal nr. 55/P/2004, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., confirmarea propunerii organelor de cercetare penală de a nu începe urmărirea penală faţă de C.G.O., R.D.E. şi C.I.F., pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi la şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) din acelaşi cod, faţă de G.G., G.V. şi Z.G. tot pentru infracţiunea de şantaj, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă săvârşirea acestor fapte prevăzute de legea penală.
În context rezultă că petiţionarul C.S.P. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de poliţiştii C.G.O., R.D.E. şi C.I.J., care, la data de 30 martie 2004, fără acordul său, i-au făcut o percheziţie în autoturismul proprietate personală după care, dintr-o geantă au ridicat suma de 175.000.000 lei, sumă pe care au predat-o numitei G.D.M., administrator la SC G. SRL Marginea, jud. Suceava, reprezentând contravaloarea unei cantităţi de cherestea ridicată, la 5 noiembrie 2003, de la societatea sus-numită, pentru care i-a înmânat o filă C.E.C. fără acoperire în bancă.
Rezultă, de asemenea, din probatoriu că, numitul C.P.S. prin declaraţia olografă din 14 noiembrie 2003 şi-a dat consimţământul pentru executarea percheziţiei în autoturismul cu care efectuase deplasarea la SC G., fără ca organele de poliţie să folosească asupra sa violenţe fizice sau verbale.
În baza consimţământului scris, organele de poliţie au efectuat un control în autoturism, ocazie cu care au fost găsite facturile şi avizele de expediţie întocmite la data de 5 noiembrie 2003 pentru cherestea, în valoare de 175.000.000 emise de SC G. SRL Marginea, jud. Suceava pentru SC N.G. SRL Borş, precum şi suma de bani în lei şi în valută. Organele de poliţie au întocmit proces-verbal cu referire la aceste aspecte, în finalul căruia s-a consemnat că C.P.S. predă organelor de poliţie suma de 175.500.000 lei, sumă ce va fi predată administratorului SC G., în contul cherestelei livrate anterior.
În raport de aceste date coroborate cu declaraţiile celor în cauză, organele de urmărire penală au ajuns la concluzia că nu rezultă comiterea de către aceştia a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul a declarat recurs, în termen legal, prin care o consideră netemeinică şi nelegală, solicitând ca prin admiterea recursului să se dispună trimiterea în judecată a respectivelor persoane pentru comiterea infracţiunilor de care se fac vinovaţi.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată, în baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, recursul nefondat urmând a fi respins.
În acest sens, din examinarea mijloacelor de probă dispuse şi administrate de organele de urmărire penală (plângerea penală a lui C.P.S., procesul-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţiile părţilor vătămate şi declaraţiile învinuiţilor) rezultă fără putinţă de tăgadă că C.G.O., R.D.E. şi C.I.F., ofiţeri din cadrul Inspectoratului de poliţie judeţean Suceava, au procedat cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că în sarcina lor nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni.
Aceeaşi este şi situaţia numiţilor G.G., G.V. şi Z.G., cercetaţi pentru infracţiunea de şantaj, în sensul că, l-ar fi ameninţat pe C.S.P. cu moartea (să scoată banii din pământ dacă vrea să scape întreg), nerezultând din nici o probă vinovăţia acestora pentru fapta ce li se impută.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.P.S., împotriva sentinţei penale nr. 29 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, care este legală şi temeinică şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.P.S. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1048/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 106/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
