ICCJ. Decizia nr. 1074/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1074/2005
Dosar nr. 654/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia I penală a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa nr. 1408 din 28 octombrie 2004, a condamnat pe inculpatul B.A. la 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aprecierea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Conform art. 61 din acelaşi cod, instanţa a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 385 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată de Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 100 din 31 ianuarie 2003, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 2 august 2004 la zi; a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă G.S. şi l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 12.336.300 lei, echivalentul a 300 euro, către aceasta şi l-a obligat, totodată, la plata sumei de 2.600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, la data de 2 august 2004, în jurul orei 11,30, inculpatul B.A., aflat în autobuzul liniei 135, în dreptul staţiei „Foişorul de foc" s-a apropiat de partea vătămată G.S., care era însoţită de cumnata sa, martora G.M., i-a smuls de la gât lanţul din aur, în greutate de aproximativ 20 gr., după care a coborât în fugă din autobuzul oprit în staţie.
Partea vătămată a coborât şi ea, pornind în urmărirea inculpatului, iar l-a strigătele sale, acesta a aruncat lanţul sustras, fiind ulterior imobilizat de doi martori şi condus la sediul poliţiei.
În termen legal, sentinţa a fost atacată cu apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, şi inculpat, care au criticat-o pentru netemeinicie, în ceea ce priveşte reţinerea nejustificată de circumstanţe atenuante în favoarea lui B.A., a susţinut parchetul, iar acesta, cu prilejul judecării cauzei, a declarat că îşi retrage apelul.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru Cauze cu Minori şi Familie, prin Decizia nr. 1009 din 23 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet şi a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul B.A.
Instanţa de control judiciar a constatat că, prima instanţă „în procesul individualizării judiciare a pedepsei, folosind criteriile generale enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi punând accentul pe circumstanţele personale ale inculpatului, a aplicat o pedeapsă aptă să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei, considerând că instanţele nu au dat eficienţă criteriilor de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar „constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen. şi a altora asemănătoare, nu justifică considerarea lor ca circumstanţă atenuantă şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei".
Faţă de aceste constatări, parchetul a solicitat ca, prin admiterea recursului şi casarea hotărârilor atacate, să se înlăture circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi majorarea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile criticate în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respinsă.
În acest sens, la stabilirea şi menţinerea pedepsei, instanţele au luat în considerare pe lângă criteriile obiective de apreciere a pedepsei şi pe cele subiective, referitoare la persoana inculpatului, care este încă deosebit de tânăr, a recunoscut în mod constant săvârşirea faptei şi deşi nu este la prima confruntare cu rigorile legii penale, o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani închisoare, este aptă şi suficientă pentru realizarea funcţiilor şi a scopului acestei sancţiuni penale, prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 august 2004 la 14 februarie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 1009/ A din 23 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru Cauze cu Minori şi Familie, privind pe inculpatul B.A.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 august 2004 la 14 februarie 2005.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1072/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1076/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
