ICCJ. Decizia nr. 1048/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1048/2005
Dosar nr. 93/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1357 din 28 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 888 din 28 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3018 din 12 iunie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, formulată de petentul condamnat P.F. în prezent deţinut la Penitenciarul Rahova.
În baza art. 192 alin. (2) Cod procedură penală petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că, în raport de probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada împrejurării speciale apărute după începerea executării pedepsei de către petentul condamnat, care să aibă consecinţe grave asupra familiei sale.
Astfel în referatul de anchetă socială nr. 3866/24 septembrie 2004 întocmit de Consiliul Local Gârbovi, jud. Ialomiţa s-a concluzionat că situaţia materială a tatălui condamnatului P.A., în vârstă de 47 de ani, este destul de precară, dar acest lucru nu impune prezenţa condamnatului la domiciliu pentru întreţinerea familiei. S-a mai reţinut, de asemenea că petentul condamnat nu a beneficiat până în prezent de nici o altă întrerupere a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 886 din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei penale de mai sus, apreciind, în esenţă că motivele invocate de către petent, astfel cum sunt reflectate sub acest aspect probator în ancheta socială efectuată la dosar, nu constituie „împrejurări speciale" în accepţiunea textelor de lege enunţate mai sus, care să justifice admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, condamnatul a declarat în termen legal, recurs criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând admiterea acesteia, întrucât întruneşte cerinţele prevăzute de lege pentru a i se putea acorda o întrerupere a executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii poate avea loc când din cauza unor împrejurări speciale, continuarea executării ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. Această întrerupere poate fi acordată o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni.
În speţă, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au apreciat în mod corect că aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, întrucât starea materială precară a familiei condamnatului era preexistentă momentului începerii executării pedepsei închisorii, iar lăsarea în libertate a condamnatului pe o perioadă de maxim 3 luni, chiar dacă nu a mai beneficiat de nici o altă întrerupere, nu ar putea să înlăture sau să amelioreze situaţia materială a membrilor familiei sale ori să rezolve problemele de sănătate cu care aceştia se confruntă.
Faţă de considerentele mai sus enunţate, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul declarat de condamnat, ca nefondat, şi să-l oblige pe acesta, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 886 din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1047/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 1050/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
