ICCJ. Decizia nr. 1047/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1047/2005
Dosar nr. 88/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Condamnatul B.F.G.C., în temeiul art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 3770 din 6 iulie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a respins recursul condamnatului declarat împotriva deciziei penale nr. 132 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În motivarea contestaţiei se arată că, procedura de citare când s-a judecat cauza în recurs nu a fost legal îndeplinită.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Or, în cauză, pentru termenul din 6 iulie 2004, când s-a judecat recursul, procedura de citare cu condamnatul a fost legal îndeplinită, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii, iar cererea apărătorului acestuia, de a se acorda un nou termen de judecată, a fost respinsă de instanţă.
Din actele dosarului nu rezultă nici că, la termenul de judecată a recursului, din 6 iulie 2004, condamnatul a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, pentru a fi incidente dispoziţiile lit. b) din art. 386 C. proc. pen.
În consecinţă, contestaţia în anulare este nefondată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat B.F.G.C. împotriva deciziei penale nr. 3770 din 6 iulie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 1230/2004.
Obligă contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1044/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1048/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
