ICCJ. Decizia nr. 1079/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1079/2005
Dosar nr. 7303/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 462 din 9 iunie 2004, Tribunalul Dolj, secţia penală, a condamnat pe inculpatul B.G. la:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. şi la
- 6 ani închisoare şi doi ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b( C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul menţionat să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a furcii, corp delict.
A admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă P.C. şi a obligat inculpatul să plătească acesteia 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a reţinut că, în seara zilei de 24 noiembrie 2003, în jurul orelor 19,30, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, constatând că soţia sa nu este acasă şi bănuind că aceasta se află la P.I, cu care avea de mult timp o relaţie extraconjugală, inculpatul s-a înarmat cu o furcă şi un cuţit, s-a deplasat la locuinţa acestuia din urmă şi a pătruns în curte, pe poarta neasigurată, iar apoi, în cameră unde P.I. se afla cu soţia sa, B.I.
Sesizând pericolul, B.I. a reuşit să fugă.
Inculpatul l-a lovit pe P.I. cu furca în cap, doborându-l la pământ, după care a continuat să îl lovească pe acesta cu furca, cuţitul şi piciorul.
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei P.I. a fost violentă, datorându-se hemoragiei externe şi interne cu hemotorax şi hemoperitoneu, consecinţa unor plăgi tăiate-înţepate penetrante în cavitatea toracică, respectiv plămân. Leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu un corp dur înţepător, furcă sau cuţit, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
La aplicarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere vinovăţia inculpatului, relevată de materialul probator administrat şi a reţinut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante judiciare constând în lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră, regretul manifestat pentru fapta comisă, comportamentul anterior al inculpatului, cunoscut cu o bună reputaţie, precum şi circumstanţele deduse din relaţia extraconjugală întreţinută de soţia inculpatului cu victima.
Împotriva hotărârii primei instanţe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a declarat apel, criticile privind neindicarea împrejurărilor reţinute ca circumstanţe atenuante şi greşita individualizare judiciară a pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin nr. 502 din 15 noiembrie 2004, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de control a reţinut că prima instanţă, în considerentele sentinţei pronunţate, a înserat suficiente date din care să rezulte care sunt aceste circumstanţe şi care sunt motivele pe care s-a bazat instanţa pentru a le reţine.
În fine, reţinând aceste împrejurări, în mod judicios prima instanţă le-a dat eficienţă, coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de norma incriminatoare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
S-a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât în dispozitivul hotărârii nu au fost indicate circumstanţele atenuante reţinute în sarcina inculpatului.
Totodată, în raport de gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat, pe fondul consumului de alcool şi sub imperiul impulsului determinat de dorinţa răzbunării, a pătruns pe timp de noapte, fără drept în locuinţa victimei, pe care a lovit-o cu furca, cuţitul şi picioarele, împrejurarea că nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele, nejustificând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi coborârea pedepselor privative de libertate sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare.
Din modul violent în care a acţionat inculpatul, rezultă că nu se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante, ci aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, aptă să îndeplinească scopul preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia art. 74 alin. (2) C. pen., cu referire la caracterul exemplificativ al circumstanţelor atenuante judiciare, rezultă că nu constituie caz de casare a hotărârii neprecizarea în concret a acestora în dispozitiv, în măsura în care din considerente rezultă împrejurările reţinute, iar reţinerea acestora este suficient motivată, în măsură a permite controlul judiciar.
Din considerentele sentinţei pronunţate la judecarea în fond a cauzei, rezultă că prima instanţă a precizat împrejurările reţinute şi a arătat convingător motivele pentru care acestea au fost apreciate ca circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.
Ca atare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.
Coborârea ansamblului împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea şi elementele de apreciere privitoare la persoana inculpatului, impune constatarea unui pericol social concret mai redus decât cel generic avut în vedere de legiuitor.
Ca atare, în mod judicios prima instanţă a reţinut că acele stări şi împrejurări, parte care au precedat, parte au succedat săvârşirii infracţiunii, micşorează gradul de pericol social, în special cu referire la periculozitatea inculpatului şi, în consecinţă, le-a constatat şi reţinut ca circumstanţe atenuante judiciare în favoarea acestuia, aşa încât recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestei critici.
Însă, criteriile de individualizare a pedepsei, prin raportare la dispoziţiile art. 52 C. pen., vizează stabilirea, între altele sub aspectul cuantumului, a unor pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii.
Această adecvare priveşte, concomitent, funcţiile de constrângere, de exemplaritate şi de reeducare a pedepsei.
Or, faţă de situaţia expusă, în raport de care se justifică într-adevăr reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare şi, în consecinţă, coborârea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului nu este just proporţionalizată, funcţie de pericolul social concret al faptei, precum şi de tulburarea produsă în mediul social şi, totodată, nu este aptă a realiza funcţiile pedepsei, cu referire specială la funcţia de prevenţie generală a acesteia.
Drept urmare, exclusiv sub acest aspect, hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 teza I C. proc. pen., invocat de procuror.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul declarat de procuror şi va casa hotărârilor atacate numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
În raport de limitele de pedeapsă prevăzute în norma incriminatoare, de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite şi de împrejurările menţionate care, atenuează răspunderea penală, Curtea apreciază că o pedeapsă principală de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., este în măsură a realiza scopul şi a asigura îndeplinirea funcţiilor pedepsei, prevăzute în art. 52 C. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiţând recursul, casând sub aspectul menţionat şi rejudecând cauza în limitele arătate, Curtea va înlătura aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., va descontopi pedeapsa rezultantă şi va repune pedepsele în individualitatea lor şi va majora de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului menţionat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., Curtea va contopi pedepsele şi va dispune ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 502 din 15 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul B.G.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 462 din 9 iunie 2004 a Tribunalului Dolj numai cu privire la individualizarea pedepselor şi rejudecând în fond:
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente de:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. a) C. pen., de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor.
Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 25 noiembrie 2003 la 14 februarie 2005.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1078/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174,175 c.... | ICCJ. Decizia nr. 108/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
---|