ICCJ. Decizia nr. 1085/2005. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1085/2005
Dosar nr. 5608/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 796 din 11 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi la câte trei ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, recurentul inculpat C.E.I. şi inculpatul G.D.
Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor pe durata termenului de încercare de cinci ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen., şi s-a atras atenţia acestora asupra dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 65 C. pen., li s-au interzis inculpaţilor drepturile, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de trei ani.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul G.D. suma de 100.000 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 20 decembrie 2000, S.F. a cumpărat mai multe cartuşe de ţigări din complexul comercial R., iar la ieşire acesta a fost oprit de inculpatul G.D., plutonier în cadrul secţiei 20 Poliţie şi C.E.I., sergent major în cadrul aceleiaşi secţii de poliţie.
Cei doi subofiţeri i-au cerut martorului S.F. să le prezinte actele de identitate şi facturi sau alte documente justificative pentru marfa pe care o avea asupra sa. Întrucât nu poseda acte justificative pentru ţigările cumpărate, inculpaţii l-au invitat pe martor la sediul secţiei 20 Poliţie în vederea clarificării situaţiei.
În drum spre secţie, constată prima instanţă, inculpaţii s-au oprit împreună cu S.F. în curtea liceului Tehnometal unde G.D. i-a pretins acestuia jumătate din marfă pentru a-l lăsa să plece, în prezenţa inculpatului C.E.I.
După mai multe rugăminţi, inculpaţii au acceptat cinci cartuşe de ţigări Kent şi 100.000 lei, bunuri pe care le-a primit G.D.
Tribunalul a mai reţinut că, ulterior, inculpaţii s-au deplasat la două magazine situate pe străzile Ceahlău şi Flămânda unde G.D., însoţit de C.E.I. a vândut ţigările cu suma de 150.000 lei cartuşul.
Astfel, 4 cartuşe de ţigări Kent au fost vândute martorului C.I., asociat la A.F. C., în schimbul sumei de 600.000 lei, iar un cartuş, martorului P.O., asociat la A.F. P. şi O., pentru suma de 150.000 lei. Aceste ţigări au fost predate de martori organelor de poliţie şi au fost restituite denunţătorului S.F.
Sumele de 600.000 lei şi respectiv 150.000 lei au fost găsite asupra inculpaţilor care au primit fiecare jumătate din banii obţinuţi şi restituite martorilor C.I. şi P.O.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 664/ A din 13 septembrie 2004, a admis apelurile declarate de P.N.A. şi de inculpatul C.E.I. împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând cauza a înlăturat dispoziţiile art. 118 lit. d) C. pen., faţă de inculpatul G.D.
În baza art. 65 C. pen., Curtea a interzis inculpaţilor exercitarea funcţiei de care aceştia s-au folosit la comiterea infracţiunii, pe o durată de trei ani, conform art. 64 lit. c) C. pen.
Instanţa de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului C.E.I. de la 3 ani la 2 ani închisoare prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., a redus termenul de încercare la 4 ani, menţionând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.E.I., care invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000. Recurentul a susţinut că nu a existat nici un fel de acord între el şi inculpatul G.D. sau cu denunţătorul S.F., privind primirea, ulterioară sau pe loc, a unor foloase. Împrejurarea că după ce au fost vândute ţigările, el a primit o parte din bani nu are relevanţă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită datorită momentului în care a avut loc. Acceptarea acestei situaţii nu s-a datorat acordului său faţă de fapta săvârşită de plutonierul G.D., care era mai mare în grad, ci urmare a conjuncturii în care s-a aflat şi a faptului că era recent angajat în poliţie. Deoarece în speţă, latura subiectivă nu se manifestă sub forma intenţiei directe nu se poate reţine în sarcina sa infracţiunea de luare de mită, susţine recurentul inculpat.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat.
Instanţele au reţinut o reală situaţie de fapt, prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, iar încadrarea juridică este legală.
Apărarea recurentului inculpat, în sensul că nu a pretins şi primit de la denunţătorul S.F. cele 5 cartuşe de ţigări şi suma de 100.000 lei şi că cel care le-a pretins a fost inculpatul G.D., corect a fost înlăturată, nefiind de natură a determina achitarea sa.
C.E.I., sergent major în cadrul secţiei 20 Poliţie şi coinculpatul G.D., plutonier la aceeaşi secţie, au controlat împreună pe denunţătorul S.F., la ieşirea din complexul comercial, recurentul fiind prezent pe tot parcursul acestei acţiuni şi deşi martorul nu poseda facturi pentru ţigări, nu a luat măsuri de sancţionare contravenţională, deşi avea atribuţii în acest sens. Chiar dacă iniţiativa de a pretinde cartuşele de ţigări şi banii de la S.F. a avut-o inculpatul G.D., recurentul inculpat a acceptat această situaţie, a vândut împreună cu acesta ţigările martorilor C.I. şi P.O. şi au împărţit banii obţinuţi.
Este adevărat că inculpatul C.E.I. a avut o contribuţie mai redusă la săvârşirea faptei, dar aceasta s-a reflectat la stabilirea pedepsei aplicate, instanţa de apel reţinând corect în favoarea recurentului circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. şi a redus pedeapsa la 2 ani închisoare, iar termenul de încercare la 4 ani.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul C.E.I., va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.I. împotriva deciziei penale nr. 664 din 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1084/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1087/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175 c.pen.... → |
|---|
