ICCJ. Decizia nr. 1078/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174,175 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1078/2005
Dosar nr. 7119/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1234/ F din 30 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul P.V.C. la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat detenţia acestuia începând cu data de 7 februarie 2004 la zi.
În latură civilă s-a luat act că partea vătămată B.F.C. nu s-a constituit parte civilă şi că inculpatul a achitat despăgubirile în sumă de 3.415.700 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar – Arseni.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că părţile au trăit în concubinaj şapte ani şi au împreună trei copii minori care locuiesc împreună cu B.F.C. în imobilul situat în Bucureşti, iar inculpatul domiciliază cu mama sa, martora P.M., în apropiere, pe str. Paulina.
În după-amiaza zilei de 6 februarie 2004, inculpatul a vizitat-o pe concubina sa şi s-au certat, acesta reproşându-i că întreţine relaţii intime cu alţi bărbaţi.
Prima instanţă a mai constatat că, inculpatul a plecat acasă, iar, în jurul orei 23,00, a revenit la domiciliul victimei având asupra sa un cuţit cu vârful ascuţit şi lama îngustă folosit la tăiat hârtia.
P.V.C. a pătruns în camera părţii vătămate, care dormea împreună cu cei trei copii, i-a pus mâna la gură, iar cu cealaltă i-a aplicat o lovitură în zona inimii, victima s-a trezit din somn şi a început să ţipe, fapt ce l-a determinat pe inculpat să fugă cu cuţitul asupra sa care a fost găsit în locuinţa sa, cu ocazia percheziţiei domiciliare.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico legală nr. A 1/2756/2004 efectuat de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, partea vătămată B.F.C. a suferit o leziune traumatică ce s-a putut produce la data de 6 februarie 2004 prin lovirea cu corp tăietor înţepător, posibil cuţit, a necesitat circa 25 zile de îngrijiri medicale şi i-a pus în primejdie viaţa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 865 din 19 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondată critica formulată, în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal inculpatul care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea acesteia.
Verificând Decizia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei în raport de critica formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt ce nu a fost contestată de inculpat, iar încadrarea juridică este legală.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
În acest cadru, au fost apreciate conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptei, lipsa antecedentelor penale şi comportarea sinceră în cursul procesului, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de textul sancţionator.
Susţinerea recurentului inculpat, că, în speţă, se impune să se dea o mai mare eficienţă, circumstanţelor atenuante şi să se reducă pedeapsa de 4 ani închisoare nu poate fi primită, având în vedere gravitatea faptei care constituie principalul criteriu de stabilire a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Inculpatul i-a aplicat părţii o lovitură de cuţit în zona inimii, în timp ce aceasta dormea, aflându-se în neputinţă de a se apăra, fiind necesară o intervenţie chirurgicală de urgenţă pentru a-i salva viaţa.
În aceste condiţii, critica formulată este nefondată şi conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca atare.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsă, arestarea preventivă a inculpatului de la 7 februarie 2004 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.C. împotriva deciziei penale nr. 865 din 19 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 7 februarie 2004 la 14 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1077/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1079/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
