ICCJ. Decizia nr. 1122/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1122/2005
Dosar nr. 6450/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 76 din 1 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta I.E.P. împotriva rezoluţiei nr. 140/P/2004 din 18 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secţia de urmărire penală.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că prin rezoluţia menţionată, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Ţ.A., inspector principal de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Calafat, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt, prevăzută de art. 208 C. pen. şi, respectiv, de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) din acelaşi cod.
Rezoluţia procurorului a fost motivată pe inexistenţa faptei de furt şi pe lipsa laturii subiective a infracţiunii de distrugere.
Împotriva rezoluţiei, petenta a formulat plângere, motivată, în esenţă, pe următoarele: după divorţul pronunţat în 1992, ei i s-a atribuit locuinţa ce a constituit domiciliul conjugal, ulterior, ea devenind, 1998, proprietara apartamentului situat în Calafat. Şi după această dată, fostul său soţ, Ţ.A., a continuat să locuiască în apartament şi când a pus în executare silită evacuarea lui, l-a părăsit numai după ce a spart faianţa din bucătărie, baie şi hol, a distrus gresia din aceleaşi dependinţe, a spart chiuvetele, a distrus instalaţia sanitară şi pe cea electrică din toate încăperile, o parte din gresie, faianţă ş.a., ducându-le într-un alt loc.
Totodată, petenta a susţinut că fostul său soţ a demontat uşile, tocurile acestora şi cercevelele ferestrelor, lăsând în bună stare numai uşa de acces în locuinţă şi a degradat zidurile, paguba fiind estimată la 36.750.000 lei.
Examinând cauza, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror sau pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
Reţinând că petenta nu s-a adresat cu plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanţa a considerat că plângerea formulată de petentă în faţa sa, este inadmisibilă.
Împotriva hotărârii, petenta, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv, hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Recursul declarat de petentă este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că I.E.P., la data de 26 august 2004, s-a adresat procurorului general al acestui parchet, ea considerând că rezoluţia din 18 august 2004 nu este „corectă şi legală".
La 6 septembrie 2004, sub semnătura procurorului general şi a procurorului şef de secţie, actul fiind „avizat favorabil" de procurorul general adjunct, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secţia de urmărire penală, sub nr. 140/P/2004, comunică petiţionarei că, urmare cererii sale, din probele administrate a rezultat că învinuitul nu a sustras bunuri din apartament, nu a distrus sau produs pagube materiale în dauna ei, că el era de fapt proprietarul tuturor bunurilor pe care le-a luat din locuinţă, iar zgârierea superficială a pereţilor nu este rezultatul activităţii materiale a învinuitului.
Analizând, prin prisma dispoziţiilor art. 222 alin. (1) C. proc. pen., actul intitulat de petiţionară, cerere, se reţine că el constituie plângere, din cuprins desprinzându-se încunoştiinţarea privind vătămarea adusă prin rezoluţia din 18 august 2004.
De asemenea, se reţine că nu se poate imputa petentei că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu a dispus prin rezoluţie o soluţie sau alta, ci i-a comunicat prin actul existent, un rezumat al rezoluţiei din 18 august 2004.
În aceste condiţii, fiind respectate dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea pronunţată este nelegală, impunându-se rejudecarea cauzei.
Ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (2) C. proc. pen., recursul declarat de petentă fiind fondat, va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petenta I.E.P., împotriva sentinţei penale nr. 76 din 1 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Craiova, pentru a se pronunţa asupra plângerii formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr. 140/P/2004 din 18 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Respinge cererea recurentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1121/2005. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1126/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
