ICCJ. Decizia nr. 1126/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1126/2005
Dosar nr. 7377/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petenta P.A. împotriva rezoluţiei din 28 octombrie 2004 a procurorului Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dispusă în dosarul nr. 182/P/2001, privind pe făptuitorii M.L., notar şi H.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 292 din acelaşi cod şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că la data de 12 februarie 1999, P.A. a formulat plângere penală la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, prin aceasta ea cerând tragerea la răspundere penală a fratelui său, P.I., pentru că a vândut succesiv apartamentul proprietate personală ei, şi, ulterior lui H.A.
La data de 20 decembrie 2001, P.A. s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, prin aceasta ea solicitând începerea urmăririi penale privind-o pe M.L., notar public, pentru infracţiunile de fals intelectual, uz de fals şi neglijenţă în serviciu.
Pachetul de pe lângă Tribunalul Cluj, prin rezoluţia din 25 iunie 2001 dată în dosarul nr. 1088/P/1999, a dispus încetarea urmăririi penale faţă de învinuitul P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 din acelaşi cod, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) din acelaşi cod (faptele nu există), neînceperea urmăririi penale faţă de P.N. şi P.A., iar în baza dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de H.A. (faptelor le lipseşte un element constitutiv al infracţiunii).
Prin rezoluţia din 27 mai 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj (dosar 1145/II/2/2002) a admis plângerea lui P.A., formulată împotriva rezoluţiei emise anterior.
La 24 ianuarie 2003, parchetul a dispus declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în vederea efectuării urmăririi penale a notarului public M.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 249 din acelaşi cod şi faţă de H.A., pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 31 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Acest parchet a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.L., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivat, în esenţă, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, de uz de fals şi de neglijenţă în serviciu.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin rezoluţia nr. 1387/II/2/2002 din 27 ianuarie 2003, a dispus infirmarea soluţiei şi completarea actelor premergătoare.
La 24 februarie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin rezoluţie, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.L. şi încetarea urmăririi penale faţă de învinuitul P.I., precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii H.A., P.A. şi P.N., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen. şi infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzut de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Plângerea formulată de P.A. împotriva acestei din urmă rezoluţii a fost admisă prin rezoluţia nr. 355/II/2/2003 din 20 mai 2003 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus infirmarea ei parţială, în ce priveşte neînceperea urmăririi penale privind pe făptuitorii H.A. şi M.L.
La 28 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin rezoluţia dispusă în dosarul nr. 182/P/2001, a scos de sub urmărire penală, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pe învinuita M.L., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi, totodată, neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. c) din acelaşi cod, privind pe H.A. în legătură cu săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 292 din acelaşi cod şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod.
Pe situaţia de fapt, rezoluţia procurorului a reţinut, în baza probelor administrate, că la 26 iulie 1995, P.I. a împuternicit-o pe sora sa, P.A., să vândă cui va crede de cuviinţă, apartamentul proprietatea sa, situat în Cluj Napoca, str. Mehedinţi, aceasta survenind pe fondul înregistrării, de către el, a restanţelor la plata ratelor şi cheltuielilor de întreţinere, împuternicirea referindu-se şi la încasarea preţului vânzării.
La 13 mai 1998 P.A., mandatară a proprietarului apartamentului, l-a vândut fiicei sale P.N.
Deşi era la curent cu vânzarea, în noiembrie 1998, P.I. a dat o declaraţie autentificată sub nr. 3448 din 11 noiembrie 1998 la Biroul Notarului Public M.L., în aceasta el menţionând că apartamentul său nu a fost intabulat. În aceeaşi zi, notarul public M.L. a autentificat contractul de vânzare-cumpărare prin care P.I. a vândut apartamentul, numitului H.A.
Plângerea formulată de P.A., în ce o priveşte pe M.L., notar public, comporta asupra modului în care ea şi-a îndeplinit atribuţiile legate de autentificarea contractului în special inexistenţa certificatului de nesechestrare, act ce trebuia emis de Administraţia Financiară a Municipiului Cluj.
Cercetarea penală a dovedit însă că la dosarul de autentificare nu există nici un certificat de nesechestrare. Pentru acest considerent, având în vedere că notarul public a încălcat prevederile Ordinului nr. 710/C/1995 de adoptare a Regulamentului de aplicare a Legii Notarilor Publici şi a activităţii notariale, nr. 36/1995, care prevăd obligativitatea solicitării certificatului de evidenţă fiscală în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale, s-a solicitat şi s-a obţinut avizul Ministrului Justiţiei, de cercetare a notarului public M.L., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzut de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
La 8 septembrie 2003, s-a dispus în consecinţă, începerea urmăririi penale.
Plângerile penale succesive formulate de P.A. au urmat cursul legal deja menţionat şi s-au soluţionat astfel cum s-a detaliat.
Dacă notarul public ar fi solicitat certificatul de evidenţă fiscală, ar fi constatat că în perioada 13 mai 1998 – 11 noiembrie 1998, plătitor de impozit a fost P.N., dar acest lucru nu produce consecinţe juridice, nu dovedeşte titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, cu probează doar existenţa sau inexistenţa unor grevări, sarcini sau obligaţii fiscale în favoarea bugetului de stat.
La 12 noiembrie 2003, P.A. a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 28 octombrie 2003, plângere care prin rezoluţia din 10 februarie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a fost respinsă, soluţia comunicându-i-se petentei la aceeaşi dată, în comunicare fiind menţionat că se poate adresa instanţei competente să judece cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Cluj.
P.A. a formulat plângere abia la 30 iunie 2004, actul fiind depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, acesta înaintând-o Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, autoritate care, la 27 iulie 2004, cu adresa nr. 21135/2669/2004, a trimis-o la Curtea de Apel Cluj.
Instanţa, verificând data depunerii plângerii, a respins-o ca tardivă.
Recursul declarat de petentă este nefondat.
Conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii, partea interesată sau orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării, de către procuror, a modului de rezolvare potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
În cauză, petentei P.A. i s-a comunicat soluţia de respingere a plângerii, la 10 februarie 2004.
Plângerea formulată de petentă la 30 iunie 2004 apare astfel ca fiind făcută cu depăşirea termenului legal menţionat.
Pentru considerentul expus, recursul declarat de petentă nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 28515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform at.192 C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta P.A., împotriva sentinţei penale nr. 49 din 10 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1122/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1127/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
