ICCJ. Decizia nr. 1112/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1112/2005
Dosar nr. 5554/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 iunie 2001, M.A.C. a formulat plângere împotriva numitelor A.N. şi H.O., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 289, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi împotriva numitei S.N., notar public, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Petiţionara a reclamat faptul că A.N., cumnata sa, a solicitat şi obţinut în numele copiilor săi minori, A.B.L., A.M. şi A.L.I., reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru un teren în suprafaţă de 264,78 mp, situat în Bucureşti, str. Puşkin.
S-a susţinut că acest lucru a fost posibil datorită ajutorului dat de H.O., curator al celor trei minori, iar după obţinerea formelor legale acest teren a fost vândut şi s-a încasat preţul.
La data introducerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, A.C.V. decedase şi se eliberase certificatul de moştenitor nr. 315/26.08.1996 de către biroul notarului public G.F., care certifica faptul că A.L. figurează cu o cotă de 2/8.
După aproximativ 9 luni de zile de la acest moment, A.N. a solicitat, printr-o cerere adresată biroului notarului public S.N., eliberarea unui certificat de moştenitor pentru cei trei copii ai săi, ca urmare a decesului socrului său A.C.V., ocazie cu care a omis să menţioneze ca moştenitori şi pe A.L. şi M.A.C.
S-a emis certificatul de moştenitor nr. 93 din 16 mai 1997, fiind menţionaţi ca moştenitori doar cei trei copii, A.L.I., A.B.L. şi A.M.
Cu aceeaşi ocazie, notarul S.N. a eliberat procura specială cu nr. 1616 din 19 mai 1997 prin care A.N. era împuternicită să ridice biletul de proprietate, de către doi din cei trei copii minori.
Petiţionara a susţinut că notarul public nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile şi nu a verificat că, în cauză, se eliberase anterior alt certificat de moştenitor.
Reclamaţia a fost depusă la Poliţia sector 1 Bucureşti la data de 3 iunie 2002, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a disjuns cauza privind pe notarul public S.N. şi a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 4631/2002.
Din actele premergătoare efectuate, procurorul a reţinut că la data de 26 mai 1997 notarul public S.N. a eliberat certificatul de moştenitor nr. 93, la cererea numitei A.N., în care aceasta a precizat că soţul său a fost unicul moştenitor al lui A.C.V.
Această declaraţie fiind confirmată de H.O., curatorul copiilor minori, notarul nu a avut posibilitatea să cunoască faptul că exista la acea dată, certificatul de moştenitor nr. 315 din 26 august, eliberat de notarul G.F.
Având în vedere că obligaţia de a verifica dacă s-a mai eliberat un alt certificat de moştenitor a fost instituită la 3 octombrie 1997 prin hotărârea nr. 4 a Comisiei notarilor publici Bacău, s-a constatat că, în cauză, nu se poate reţine că notarul public S.N. şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, motiv pentru care s-a dispus, prin rezoluţia din 3 iulie 2002, neînceperea urmăririi penale faţă de acest notar pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionara M.A.C. a formulat plângere ce a format obiectul dosarului nr. 431/II/2/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Prin rezoluţia din 24 mai 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost respinsă plângerea, ca nefondată.
S-a reţinut că notarul public, la data întocmirii certificatului de moştenitor nr. 93/1997, nu cunoştea de existenţa unui certificat de moştenitor anterior eliberat de notarul public G.F., iar din evidenţele existente la acea dată la Camera Notarilor Publici Bacău, secretara care a verificat nu a găsit înregistrată o altă cauză privind dezbaterea moştenirii privind aceleaşi persoane.
Faţă de această situaţie, s-a constatat că soluţia propusă în cauză este legală şi temeinică.
Fiind nemulţumită şi de această soluţie, M.A.C. a formulat plângere la instanţă conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată sub nr. 2793/2004 la Curtea de Apel Bacău.
S-a susţinut că, soluţia este nelegală şi netemeinică întrucât din modul în care s-a procedat la eliberarea certificatului incriminat în cauză, rezultă că notarul public nu a făcut toate verificările necesare şi nu a solicitat toate actele de stare civilă pentru a putea elibera un act corect.
Prin sentinţa penală nr. 30 din 9 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionară împotriva rezoluţiei din 24 mai 2004 a procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 431/2004 şi a rezoluţiei din 3 iulie 2002 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosar nr. 461/P/2002, soluţii pe care le-a menţinut.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză s-a făcut dovada că actul incriminat a fost eliberat cu menţiuni necorespunzătoare prin inducerea în eroare a notarului public de către A.N., mama celor trei copii minori, iar, în condiţiile organizării activităţii notarilor publici, nu erau puse la punct toate evidenţele pentru obţinerea datelor necesare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara M.A.C., solicitând admiterea acesteia, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând, trimiterea cauzei la instanţă pentru ca aceasta să desfiinţeze rezoluţiile date în cauză sa, pe baza probelor existente la dosar, reţinerea cauzei spre rejudecare în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză s-a stabilit corect situaţia de fapt, iar instanţa, în mod judicios şi temeinic motivat, a pronunţat sentinţa prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiţionarei, menţinându-se rezoluţiile din 24 mai 2004 şi respectiv, 3 iulie 2002 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public S.N., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Astfel, în cauză nu s-a dovedit că între A.N. şi notarul public a existat vreo înţelegere în urma căreia acesta a eliberat certificatul de moştenitor în cauză, deşi cunoştea că a mai fost eliberat un alt certificat de moştenitor anterior.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 4/1997 a Camerei Notarilor Publici Bacău a fost instituită practica eliberării certificatelor de arestate a înregistrării unei cauze succesorale, până la acea dată neexistând obligaţia notarului public de a verifica dacă s-a mai eliberat un alt certificat de moştenitor.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 36/1995, raportat la art. 44 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a acesteia, se constată că, în mod corect, s-a reţinut în cauză că notarul public S.N. nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta M.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 30 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1111/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1118/2005. Penal. Art.242, 248, 264 c.pen.... → |
|---|
