ICCJ. Decizia nr. 1157/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1275 din 12 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M. la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 425 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 907 din 31 octombrie 2000 a Judecătoriei Suceava și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 13 mai 2004 la zi.
în baza art. 113 C. pen., a fost obligat inculpatul să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire.
S-a luat act că partea vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
în fapt s-a reținut că la 13 mai 2004, în jurul orelor 12,30, partea vătămată se afla la cumpărături în P-ța Drumul Taberei, ocazie cu care a intrat într-un magazin alimentar, iar când a ajuns la ghișeu a scos portofelul pentru a achita marfa, moment în care inculpatul A.M. i-a smuls portofelul din mână și a fugit din magazin.
Partea vătămată a început să strige "hoții" și inculpatul a fost imobilizat de o patrulă de jandarmi la circa 50 m de locul faptei.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, deoarece bunul sustras i-a fost restituit, constatând că nu-i lipsesc banii, buletinul de identitate, abonamentul ITB și cheia de la casă care se aflau în portofelul sustras de inculpat.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, considerată a fi prea severă față de circumstanțele reale și personale ale cauzei.
Examinând hotărârea criticată, Curtea de Apel București a apreciat că sentința este nelegală, sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei. Drept urmare, prin decizia penală nr. 844/2004, a desființat-o parțial și rejudecând, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 - art. 209 lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului până la zi. S-a considerat că prin smulgerea portofelului din mâna părții vătămate, inculpatul nu a adus nici o atingere integrității corporale a acesteia, astfel că nefiind însoțită de violențe, activitatea inculpatului nu poate fi încadrată juridic drept tâlhărie, ci doar furt calificat comis în public și împotriva unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra.
Totodată, instanța a avut în vedere că în raport de intelectul liminar al inculpatului, astfel cum a rezultat din raportul medico-legal, de vârsta și atitudinea de sinceritate adoptată de inculpat, pedeapsa aplicată este prea mare.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul.
Parchetul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., considerând că în mod greșit instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptei, în timp ce inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, critică ce vizează motivul prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Examinând decizia atacată atât prin prisma motivelor de recurs expuse mai sus, dar verificând-o și în raport de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., acesta constată următoarele:
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite corect, prin aprecierea corespunzătoare a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și de-a lungul cercetării judecătorești.
Astfel, inculpatul A.M. a fost surprins în flagrant, în Piața Dr. Taberei din București în momentul în care a sustras un portofel din mâna părții vătămate. Aceasta, scosese portofelul din poșetă și se pregătea să acționeze fermoarul cu care era prevăzut, pentru a achita c/valoarea unor alimente achiziționate.
Inculpatul i-a smuls portofelul din mână și a fugit. Procesul-verbal de constatare se coroborează cu declarația părții vătămate și a martorului ocular C.G.A., ca și cu dovada privind restituirea bunului sustras.
în raport de activitatea inculpatului, care a smuls portofelul din mâna părții vătămate, instanța de fond a considerat corect, că fapta săvârșită constituie infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Potrivit art. 211 C. pen., tâlhăria este furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări.
Instanța de apel a schimbat încadrarea juridică în cea de furt calificat, considerând că în speță, inculpatul nu ar fi exercitat violențe asupra părții vătămate.
Or, violența specifică tâlhăriei subzistă și în cazul smulgerii intempestive a obiectului, din mâna sau de pe capul victimei, deoarece în aceste situații scopul urmărit de făptuitor se realizează prin mijlocirea înfrângerii în mod violent a contactului dintre victimă și bunul său.
Impactul psihologic al faptei, asupra victimei, justifică reținerea elementului de violență psihică și fizică.
în cauză, violența cu care, brusc inculpatul a smuls portofelul din mâna victimei, s-a răsfrânt și asupra persoanei acesteia, ceea ce înseamnă că prin săvârșirea faptei, inculpatul a adus atingere ambelor obiecte juridice, patrimoniul și persoana umană, ocrotite prin incriminarea din art. 211 C. pen.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează să admită recursul parchetului, să caseze decizia atacată și să mențină sentința instanței de fond, ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Raportat la limitele pedepsei prevăzute de lege, de persoana inculpatului, care a mai fost condamnat pentru infracțiune de același gen, se apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță este de natură să asigure scopurile prevăzute de art. 52 C. pen.
Drept urmare, recursul inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din durata pedepsei se va deduce perioada arestării preventive cu începere de la 13 mai 2004 la zi.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 1542/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5351/2005. Penal → |
|---|
