ICCJ. Decizia nr. 135/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 255 din 18 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 7480/P/2003, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice și în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite la data de 27 octombrie 2002, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni, prevăzute de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și art. 33 lit. a) C. pen.
în baza art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M. la 6 luni închisoare, iar în baza aceluiași text a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare, urmând ca în baza art. 33 și art. 34 C. pen., să execute 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
A fost dedusă prevenția de la 8 octombrie 2003 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru cele două infracțiuni de tâlhărie din data de 12 septembrie 2003, comise în dauna părților vătămate G.M.S. și M.A.I., prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen.
Au fost admise acțiunile civile formulate de S.A. și B.D., inculpatul fiind obligat la plata sumei de 550.000 lei către cele două părți civile.
Au fost respinse pretențiile formulate de M.A.I. și G.M.S.
Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, părțile civile M.A.I. și G.M.S. au fost obligate la câte 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
în perioada anilor 2002 - 2003, inculpatul S.M. a desfășurat activitatea de taximetrie cu autoturismul, proprietatea tatălui său, pe raza municipiului Craiova, deși nu poseda autorizațiile legale pentru aceasta.
1. în data de 27 octombrie 2002, aflându-se cu autoturismul în zona Gării C.F.R. Craiova inculpatul a fost solicitat de părțile vătămate B.E.D. și S.I.C. (ambii în vârstă de 16 ani) să-i transporte până la Seminarul teologic din localitatea Mofleni, stabilind, de comun acord, prețul cursei la 25.000 lei. După ce părțile vătămate au urcat pe bancheta din spate, inculpatul a pornit autoturismul, dar pe str. Madona Dudu a oprit și le-a spus celor doi pasageri că până la acel punct trebuie să-i achite suma de 400.000 lei.
Părțile vătămate au refuzat să continue deplasarea, spunând că vor achita suma de 25.000 lei cum s-au înțeles inițial. în momentul în care au intenționat să coboare din mașină au constatat că sistemul de închidere al portierelor era blocat.
în clipa imediat următoare, pe un ton ridicat, inculpatul le-a cerut celor doi pasageri suma de 400.000 lei, spunându-le că nu pot ieși din autoturism până nu vor achita banii. Sub această presiune, după câteva minute, părțile vătămate au acceptat, de teamă, să-i remită inculpatului suma de 400.000 lei. Pentru a le permite să plece, inculpatul le-a mai cerut celor doi suma de 150.000 lei, spunându-le că trebuie să plătească și staționarea autoturismului cu motorul pornit. Abia după ce a primit și această sumă și văzând că una dintre părțile vătămate a început să plângă, inculpatul a deblocat sistemul de închidere al portierelor.
Părțile vătămate s-au deplasat, pe jos, până la locuința martorului Ș.A., căruia i-au relatat cele întâmplate.
2. în ziua de 12 septembrie 2003, inculpatul S.M. se afla cu autoturismul în zona Gării C.F.R. Craiova, așteptând clienți, când, în jurul orelor 10,30, au apelat la serviciile lui părțile vătămate M.I.A. și G.M.S., solicitându-i să-i transporte până la Universitatea din Craiova.
Ajunși la destinație, inculpatul le-a cerut celor doi pasageri suma de 350.000 lei și fiindcă aceștia au refuzat, spunând că prețul este exagerat, a pornit autoturismul și s-a deplasat într-un alt cartier, unde le-a arătat că aparatul de taxat indică suma de 700.000 lei și pe un ton categoric le-a cerut acești bani.
Recurgând la blocarea sistemului de închidere a portierelor și la amenințări cu acte de violență, inculpatul a determinat părțile vătămate să-i dea suma de 550.000 lei după care le-a permis să coboare din autoturism.
în privința încadrării juridice, instanța de fond a reținut că inculpatul a negociat prețul curselor cu părțile vătămate, iar majorarea sumelor s-a făcut fără amenințare și agresare fizică, părțile vătămate fiind cele care au dat banii solicitați, după care au coborât din mașină.
în acest context s-a reținut că părțile vătămate au fost induse în eroare de inculpat prin stabilirea unui preț inițial și apoi majorarea acestuia, săvârșind în acest mod infracțiunea de înșelăciune față de părțile vătămate Ș.I.C. și B.D.E.
Pentru fapta din 12 septembrie 2003, părți vătămate M.I.A. și G.M.S., instanța de fond a hotărât că nu se poate reține vinovăția inculpatului pentru că nu s-a stabilit un preț inițial, iar ceasul de marcat a indicat un preț pe care părțile vătămate l-au plătit în mod voluntar.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, susținând că încadrarea juridică a faptelor este greșită, că inculpatul a săvârșit infracțiunile de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.
De asemenea, parchetul a criticat achitarea inculpatului pentru fapta din data de 12 septembrie 2003.
Prin decizia penală nr. 333 din 2 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 255 din 18 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj și în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 și art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.M. la câte 2 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând să execute 2 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei perioada de 6 luni executată de inculpat.
împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs inculpatul S.M., solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.
Verificând hotărârile în raport de criticile invocate, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Astfel, în ziua de 27 octombrie 2002, părțile vătămate B.D.E. și Ș.I.C. (ambii minori în vârstă de 16 ani), fiind ținute câteva minute în autoturismul care avea portierele blocate printr-o comandă la dispoziția exclusivă a inculpatului și presați să achite prețul de 400.000 lei pentru parte din cursă, la care s-a adăugat suma de 150.000 lei pentru staționare, s-au simțit amenințate și în imposibilitate de a se apăra, condiții în care au acceptat să remită inculpatului sumele solicitate pentru a putea coborî din mașină.
în atare situație se poate reține faptul că inculpatul a acționat în scopul de a-și însuși pe nedrept sumele de bani respective, deposedarea părților vătămate făcându-se prin mijloace violente, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Pentru ca infracțiunea de înșelăciune să existe, este necesar, sub aspectul laturii obiective, ca inculpatul să fi săvârșit o acțiune de inducere în eroare a altei persoane prin orice mijloace și ca urmare a acestei activități cel amăgit să fi luat o decizie cu caracter patrimonial păgubitoare.
în cauza de față părțile vătămate nu au luat o asemenea decizie patrimonială, ci au remis inculpatului o sumă de bani, făcând acest lucru numai sub amenințarea cu acte de violență.
în aceeași manieră a procedat inculpatul și în ziua de 12 septembrie 2003, în dauna părților vătămate G.M.S. și M.A.I., astfel că, în mod just, instanța de apel a dispus condamnarea acestuia și pentru aceste fapte.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să se respingă recursul declarat de inculpatul S.M. ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1279/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 140/2005. Penal → |
|---|
