ICCJ. Decizia nr. 1542/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 351 din 15 iunie 2004, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul S.F.D. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata arestării preventive de la 16 ianuarie 2004.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile M.V. despăgubiri civile în sumă de 200.000.000 lei.
în esență, au fost reținute următoarele:
în seara zilei de 15 ianuarie 2004, inculpatul S.F.D. împreună cu victima B.G. și martorul B.V. au consumat băuturi alcoolice, inițial într-un bar din comuna Ungheni, iar, apoi, după ora închiderii localului, la domiciliul inculpatului.
Pe fondul stării de ebrietate, între inculpat și victimă a izbucnit un conflict, în cadrul căruia, inculpatul i-a aplicat acesteia multiple lovituri, după care, în jurul orei 3 dimineața, a târât-o afară, în fața casei, unde a abandonat-o.
în urma agresiunii inculpatului, victima a suferit un traumatism cranio-cerebral și a decedat prin asfixie mecanică survenită prin aspirat sangvin.
Prin decizia penală nr. 269/ A din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel Pitești, admițând apelul Parchetului a desființat, în parte, sentința instanței de fond, numai privitor la înlocuirea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu cele ale art. 37 lit. a) din același cod, iar în urma aplicării acestora, în baza art. 864C. pen., a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată anterior aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 344 din 2 noiembrie 2000 a Judecătoriei Costești, definitivă prin decizia penală nr. 17 din 11 ianuarie 2001 a Tribunalului Argeș și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 15 ani închisoare.
Apelul inculpatului S.F.D. a fost respins.
Pentru a reține că recurentul a săvârșit infracțiunea de omor în starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și nu în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), instanța de apel a motivat că decizia penală nr. 17 din 11 ianuarie 2001 a Tribunalului Argeș, prin care recurentul a fost condamnat anterior la 8 luni închisoare, și care constituie primul termen al recidivei, a rămas definitivă numai la data de 23 ianuarie 2001 după expirarea termenului de apel, astfel că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor, la 16 ianuarie 2001, în condițiile art. 37 lit. a) C. pen. și că deci devin operante și prevederile art. 864C. pen., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei anterioare de 8 luni închisoare, cu consecința executării acesteia alături de noua pedeapsă.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor atacate, în principal, pentru cazul prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., întrucât s-a comis o eroare gravă de fapt prin nereținerea scuzei provocării rezultată din probe, iar, în subsidiar, a criticat individualizarea pedepsei, cerând reducerea ei.
Recursul inculpatului, este, în parte, fondat, dar, pentru alte motive decât cele invocate de acesta.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că pretinsa provocare invocată de inculpat nu este dovedită prin probele administrate în cauză.
Dimpotrivă, martorii oculari C.M. și B.V., au declarat că inițiativa agresiunii a aparținut inculpatului.
Nici critica referitoare la pedeapsă nu este întemeiată.
în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, reflectat de modul cum inculpatul a conceput și realizat omorul (lovirea repetată a victimei, în două reprize, târârea acesteia afară, într-o noapte friguroasă de iarnă și abandonarea ei în stare gravă), precum și de condamnarea anterioară, pedeapsa de 15 ani închisoare a fost just individualizată.
Așa fiind, sub aceste aspecte, criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate.
Hotărârile sunt, însă, greșite sub un alt aspect.
Potrivit art. 866C. pen., dacă cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei, în baza art. 864, el este reabilitat de drept.
Pe de altă parte, art. 38 alin. ultim C. pen., prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Totodată, conform art. 120 alin. (2) C. pen., grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. în acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanțe, se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată se execută numai partea din pedeapsă rămasă negrațiată.
în cauză, privitor la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, aplicată anterior inculpatului prin sentința penală nr. 344 din 2 noiembrie 2000 a Judecătoriei Costești, definitivă prin decizia penală nr. 17 din 11 ianuarie 2001 a Tribunalului Argeș, instanțele trebuia să constate că a intervenit grațierea potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 543/2002.
Așa fiind, în conformitate cu prevederile art. 120 alin. (2) C. pen., mai sus-enunțate, trebuia să se rețină că termenul de încercare prevăzut de art. 862C. pen., se reduce cu partea din termen care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță, adică cu 8 luni și că astfel, termenul de încercare de 3 ani stabilit prin hotărârea definitivă de condamnare (fișă cazier) a fost de numai 2 ani și 4 luni.
Cum în acest termen de încercare, inculpatul nu a săvârșit nici o altă infracțiune, iar în acest interval nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei el a beneficiat de reabilitarea de drept prevăzută de art. 866C. pen.
Drept urmare, instanțele ar fi trebuit să constate că privitor la condamnarea reținută ca fiind prim termen al recidivei sunt incidente dispozițiile art. 38 alin. ultim C. pen.
Pentru aceste motive s-a admis recursul și s-au casat hotărârile numai referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în sentința pronunțată de instanța de fond și, respectiv, a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., în decizia pronunțată de instanța de apel, precum și cu privire la revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 344 din 2 noiembrie 2000 a Judecătoriei Costești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 17 din 11 ianuarie 2001 a Tribunalului Argeș și la obligarea inculpatului să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., dispoziții care au fost înlăturate, inculpatul a executat numai pedeapsa de 15 ani închisoare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 140/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1157/2005. Penal → |
|---|
