ICCJ. Decizia nr. 1159/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1159/2005
Dosar nr. 244/2005
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 268 din 15 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul M.D. a fost condamnat la un an închisoare pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., iar în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.
Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., tribunalul a achitat pe inculpat pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 375.000 lei şi l-a obligat la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că inculpatul M.D. a fost şef grupă de pază la SC P.I. SRL Bucureşti, filiala Petroşani, care asigura paza la E.M.V.B. şi la, cererea inculpatului N.I. (condamnat în cauză pentru infracţiunile de furt şi dare de mită) a fost de acord să nu controleze agenţii de pază, de serviciu, şi astfel aceştia din urmă să-i permită ca împreună cu alţi făptuitori, printre care şi un minor, să sustragă material feros.
În acest sens, inculpatul N.I. împreună cu alte persoane, în seara zilei de 21 octombrie 2003, a sustras, prin escaladare, cu permisiunea agenţilor de pază, 17 înălţătoare de transport tip TIR, iar în seara zilei de 25 octombrie 2003, a sustras 3 înălţătoare.
Prejudiciul în valoare de 41.951.119 lei a fost recuperat prin restituire.
Pentru faptul că nu şi-a exercitat atribuţiile de control asupra agenţilor de pază, în cele două seri, inculpatul M.D. a primit de la inculpatul N.I. suma de 375.000 lei, iar agenţii de pază (3) au primit câte 125.000 lei.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul M.D. nu a înlesnit comiterea faptei de furt în sensul prevederilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), astfel că a dispus achitarea pentru această infracţiune.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, prin care solicită a se reţine în sarcina inculpatului M.D. fapta de complicitate la furt, a fost respins prin Decizia penală nr. 387 din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care a susţinut că, Decizia este contrară legii întrucât inculpatul M.D., prin complicitate morală a înlesnit comiterea infracţiunii de furt de alte persoane, temei de casare prevăzut de art. 3859 art. 171 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt, gradul de participare şi vinovăţia inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost condamnaţi.
După cum s-a arătat, cu ocazia expunerii stării de fapt, inculpatul M.D. care, era şef de pază, la rugămintea inculpatului N.I. a acceptat să nu controleze, pe agenţii de pază timp de o oră, iar pentru neîndeplinirea acestei atribuţii de serviciu a primit suma de 375.000 lei.
Pentru această faptă, inculpatul a fost condamnat sub încadrarea juridică de luare de mită.
Pe de altă parte, este de observat că cei care au înlesnit inculpatului N.I. şi celorlalţi participanţi, să sustragă materiale feroase au fost cei trei agenţi de pază, care efectuau serviciul de pază în timpul comiterii faptei de furt şi nu inculpatul M.D., care nu era prezent în acel loc.
Prin urmare corect s-a reţinut de instanţe că nu acest inculpat a înlesnit sustragerea de material feros, de vreme ce, paza era asigurată de agenţii de serviciu în timpul comiterii furtului.
În consecinţă urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva deciziei penale nr. 387 din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpaţii M.D. şi N.I.
Onorariile pentru apărarea din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1156/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1160/2005. Penal. Art.79 alin.1 din OUG... → |
|---|
