ICCJ. Decizia nr. 1165/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1165/2005
Dosar nr. 7441/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 617 din 11 noiembrie 2004, secţia penală a Tribunalului Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului J.D., aflat în Penitenciarul Ploieşti, privind întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 236 din 6 octombrie 1998 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 2429/1999 a fostei Curţi Supreme de Justiţie, cu motivarea că petiţionarul condamnat a invocat în susţinerea cererii sale grave probleme de sănătate, însă din raportul de expertiză medico – legală efectuat în cauză rezultă că afecţiunile acestuia pot fi tratate în reţeaua medicală a D.G.P.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în concret că starea sănătăţii sale s-a deteriorat, că în penitenciar nu beneficiază de un tratament adecvat şi că în stare de libertate ar fi posibilă o îmbunătăţire substanţială a sănătăţii sale.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către condamnat a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 536/2004.
Condamnatul a formulat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi admiterea cererii sale.
El a invocat faptul că instanţele au comis o eroare gravă de fapt atunci când au reţinut că bolile de care suferă pot fi tratate în penitenciar.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico – legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, însă aşa cum în mod corect a constatat instanţa de fond, în speţa dedusă judecăţii, nu ne aflăm într-o astfel de situaţie.
Concluzia colectivului de medici care l-a examinat pe condamnat, în sensul că afecţiunile de care acesta suferă pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P. nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de textul de lege menţionat anterior astfel încât nefiind îndeplinită condiţia impusă de legiuitor, cererea condamnatului a fost în mod corect respinsă de judecătorul fondului.
De asemeni, instanţa de apel, a motivat corespunzător, că în lipsa altor probe care să contrazică concluziile medicilor, simpla afirmaţie a condamnatului, în sensul că nu beneficiază de un tratament adecvat medical în penitenciar, nu este de natură să conducă la admiterea cererii de întreruperea executării pedepsei.
Aşa fiind, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul J.D. împotriva deciziei penale nr. 536 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1164/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 1166/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
