ICCJ. Decizia nr. 1169/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1169/2005
Dosar nr. 3390/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 2 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca inadmisibil, plângerea formulată de petiţionarul D.O. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pronunţată la 18 februarie 2004, în dosarul nr. 233/P/2004, referitor la intimatul I.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că petentul, după ce, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dată în dosarul nr. 233/P/2004 din 18 februarie 2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva prim-procurorului I.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, s-a adresat direct instanţei, cu plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., fără a se adresa, în prealabil procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 278 C. pen.
S-a mai motivat că, deşi petentul s-a adresat, cu aceeaşi plângere, unei alte instituţii, respectiv P.N.A., această împrejurare nu suplineşte procedura prealabilă pe care trebuia s-o urmeze, conform art. 278 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe petentul a declarat recurs, cerând casarea ei, desfiinţarea rezoluţiei nr. 233/P/2004 din 18 februarie 2004 şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului I.V., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi a unei infracţiuni de corupţie.
Recurentul a ataşat un act nou, respectiv adresa nr. 1959 II/2/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, potrivit căreia, la 22 iunie 2004, procurorul general al acestei instituţii i-a respins plângerea împotriva rezoluţiei nr. 233/P/2004, întrucât din verificarea dosarului s-a constatat că rezoluţia adoptată în cauză este legală şi temeinică.
Faţă de acest act nou, necunoscut primei instanţe, hotărârea atacată era susceptibilă de a fi casată cu trimitere, pentru ca instanţa să se pronunţe pe fond, asupra legalităţii rezoluţiei nr. 233/P/2004.
Având însă în vedere că, prin sentinţa penală nr. 144 din 16 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 2719/2004, rămasă definitivă prin nerecurare, o altă plângere formulată de acelaşi petent, împotriva aceleiaşi rezoluţii nr. 233/P/2004, privindu-l pe acelaşi intimat, I.V., acuzat de aceeaşi faptă de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a fost trimisă la P.N.A., Curtea va constata existenţa unei cauze care o împiedică să trimită cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Astfel, cum rezultă din referatul biroului de executări penale al Curţii de Apel Bucureşti, ca urmarea rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 144 din 16 decembrie 2004, dosarul acelei instanţe a fost înaintat la 14 ianuarie 2005 la P.N.A., împreună cu dosarul nr. 233/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în care s-a emis rezoluţia din 18 februarie 2004.
Nefiind pronunţată însă o soluţie pe fond, Curtea nu va putea dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., ci urmează a respinge recursul petentului, ca nefondat.
Petentul a formulat două plângeri penale cu acelaşi conţinut, împotriva aceleiaşi rezoluţii de neînceperea urmăririi penale. Una a înregistrat-o la Judecătoria Giurgiu, care s-a dezinvestit, prin sentinţa penală nr. 1415 din 23 iunie 2004 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cauza formând dosarul nr. 2719/2004, soluţionat prin sentinţa penală nr. 144 din 16 decembrie 2004, iar cea de-a doua a înregistrat-o la data de 22 aprilie 2004 la Curtea de Apel Bucureşti, constituind obiectul dosarului nr. 1392/2004, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 53 din 2 iunie 2004.
Întrucât nici unul din completele de judecată, investite cu soluţionarea celor două dosare nu a fost încunoştiinţat despre existenţa identităţii de obiect, cauză şi persoane, situaţie care ar fi impus conexarea dosarelor, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat două hotărâri. Una din acestea, sentinţa penală nr. 53/2004 a fost recurată de petent, iar cealaltă, sentinţa penală nr. 144/2004 a rămas definitivă prin nerecurare, astfel că în prezent cauzele nu mai pot fi reunite.
În raport de aceste constatări, Curtea va reţine culpa procesuală a recurentului, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.O. împotriva sentinţei penale nr. 53 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1168/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1170/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
