ICCJ. Decizia nr. 1289/2005. Penal
| Comentarii |
|
Constată că prin sentința penală nr. 778 din 28 octombrie 2004, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, cererea condamnatului N.G. privind întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 415/2003 a Tribunalului Iași.
A obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P., expertiza medico-legală concluzionând în acest sens. în atare condiții, întreruperea executării pedepsei nu se justifică.
împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, solicitând desființarea hotărârii instanței de fond și în cadrul rejudecării admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 439 din 14 decembrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 6693/2004, Curtea de Apel Iași a respins apelul condamnatului N.G. ca nefondat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal condamnatul, solicitând casarea hotărârii și pe cale de consecință admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei întrucât afecțiunile de care suferă nu pot fi tratate în penitenciar.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Având în vedere rațiunea instituției întreruperii executării pedepsei, legea a prevăzut expres cazurile și condițiile când aceasta poate fi dispusă.
în cauza analizată, din conținutul Raportului de expertiză medico-legală nr. 5/8495 din 21 octombrie 2004, întocmit de I.M.L. Iași, rezultă că recurentul condamnat prezintă mai multe afecțiuni, diabet zaharat tip II insulino-dependent, Polineuropatie și macroangiopatie diabetică, infarct miocardic cronic antero-septal, angină pectorală, stenoză aortică A.T.S., însă acestea pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P.
în atare condiții, în moc corect instanțele au apreciat că aceste afecțiuni nu îl pun pe condamnat în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.G., menținând hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
Față de respingerea recursului, în baza art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 800.000 lei din care suma de 200.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1288/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1293/2005. Penal → |
|---|
